5 ani de blog. Doame-ajută pe mai departe!

Urmează un anunț publicitar…. Ignoră sau mergi la toaletă!

”Se spune că cele mai bune idei ne vin pe toaletă….

Dați-mi voie să infirm asta și să spun că, în cazul meu, cele mai bune idei mi-au venit în alergare (nu că n-aș sta și eu pe toaletă…..). De pildă, ideea blogului www.dumitra.net, care zilele asta a împlinit 5 anișori…..
Deși cei care îmi vizitează blogul au citit peste 1 milion de pagini, trebuie să vă spun că nu sunt deloc prolifică…. La drept vorbind, nici nu poți fi când te străduiești să nu fii patetic în ceea ce scrii (deși asta vinde…), să nu fii demagog în afirmații (deși, și asta vinde…), să fii onest cu tine și cu alții, să scrii lucruri utile, verificate, acoperite mai ales de practică, să te autocenzurezi (degetele mele de la picioare or interesa pe cineva?), să scrii cu diacritice, să ai grijă să stea virgula unde trebuie și să nu te transformi (căzând pradă fascinației propriilor idei) în violator al limbii române….; ce bine că s-a inventat engleza!….

În plus, în unele privințe, sunt o ființă retrogradă. În vremurile astea de restriște, când toată lumea caută faimă și își sponsorizează paginile de FB/blogurile (nu zic că-i un rău absolut!), eu mă încapațânez să cred ca un cal bun se vinde din grajd. Ba mai mult, unii cititori (mi s-a spus verde-n față) mai sunt nevoiți să mă citească și cu dicționarul deschis….

Și apoi, ziceți voi, ce e mai gustor și sănătos? Un pui (găină, în cazul meu) crescut rapid cu hormoni sau unul care zburdă liber, mănâncă iarbă, grăunțe și scurmă în pământ după viermișori…? De acord, fierbi (mesteci) mai mult la el!

Iți multumesc foarte mult că mă însotesti, că îmi scrii mesaje, că mă lași să aflu despre tine, despre eforturile tale sportive și nutriționale, că, uneori, îmi mai distribui și articolele, că mă mai impulsionezi cu câte un ”like”! Dar, cel mai frumos pentru mine, e când (după unele pauze mai lungi) îmi spui că ți-am lipsit…

ORICINE AI FI ȘI DE ORIUNDE M-AI CITI, ÎȚI MULȚUMESC!

P.S.1 Datorez științei și răbdării soțului meu nu doar realizarea tehnică și ”mentenanța” blogului, ci și critica (întotdeauna îndreptățită), uneori fără menajamente, a articolelor pe care le scriu. Și dacă nu derapez, tot lui i-o datorez…. 

P.S.2 Pentru cei cărora le plac statisticile, în cei 5 ani, 152 782 vizitatori unici mi-au trecut pragul, lăsând în urmă 1 087 596 de pagini citite…. Doamne-ajută!  🙂