Slabitul – o meserie sezoniera?
Nimeni nu poate face pentru tine mai mult decat vrei/poti/esti dispus a face tu insuti/insati pentru tine.
Exista oameni care, in ceea ce priveste sportul si nutritia, au incercat sau sunt dispusi sa se supuna unor eforturi peste puterile lor fizice si mentale, peste limita timpului fizic de care dispun (nu e loc aici sa discut motivul pentru care o fac).
De cele mai multe ori (sau aproape intotdeauna), abandoneaza rapid pentru ca:
1. Nu vad suficient de repede rezultate. Suficient insemnand 1-2 luni, dupa care revin, poate mai deprimati sau mai frustrati, la obiceiurile anterioare. Asteptarile pe care le au sunt necalibrate potentialului, particularitatilor lor fiziologice si timpului pe care sunt dispusi sa il aloce.
Schimbarea pe care ne-o dorim nu vine peste noapte; cere, in plus, si un efort mental de adaptare.
O schimbare, care merge indeosebi impotriva inertiei si rutinei cu care suntem obisnuiti, nu vine niciodata cu flori. Produce, la nivel mental, un disconfort, o disonanta, care trebuie gestionate cu grija si intelegere, inclusiv de catre cei din jur.
Si cu cat te joci mai des cu aceste etape de sus-jos, cu atat organismul devine mai rezistent si mai putin “maleabil”. Misiunea lui este supravietuirea si este independenta de ceeea ce iti planifici tu.
Poate ca, la vara, iti doresti sa intorci toate privirele pe plaja, dar corpul tau nu stie asta si, daca ar sti, i-ar pasa foarte putin.
Omul dispune de toate mecanismele de conservare/ingrasare, n-are nici un buton de slabire.
Slabirea prin infometare (2 frunze de salata si 1 piept de pui pe zi – e doar un exemplu de nepus in practica!) nu da niciodata roade pe termen mediu si lung.
Iar cea care se produce pe termen scurt, este o pseudoslabire. In fapt, organismul supus restrictiei calorice pierde mai intai apa, intra apoi in rezerva de proteine musculare (caramizile din care suntem construiti) si, abia daca ii mai lasi timp, intra in stratul de grasime. Pana atunci, insa, o data cu pierderea proteinei musculare, organismul invata sa isi micsoreze consumul, adica, se adapteaza, pentru ca motorul s-a micsorat, in schimb, stratul de tesut adipos e acelasi.
Studiile si practica arata ca, un organism supus deseori unor perioade de slabire/infometare/revenire la sau chiar peste greutatea anterioara, va slabi din ce in ce mai greu.
Astfel, se poate intampla ca, acelasi regim cu care, in urma cu catva timp, ai slabit X kilograme, astazi sa dea roade doar pe jumatate.
Pentru ca demersul – sportiv sau de nutritie – sa fie unul permanent si sa nu consideri ca esti “la dieta”, nu te supune unor eforturi scurte si intense si pe care simti ca nu le poti “duce”. Nu-ti propune schimbari pe perioade scurte: “pana la vara, trebuie sa am X numar de kilograme”; si dupa? ce se intampla dupa?
Dupa – vei aplica poate filosofia conform careia o viata avem si trebuie sa o traim si, atunci, e liber la orice si oricat? Nu cunosc raspunsul, doar intreb….
Pe principiul “repede si mult” sunt construite si campaniile de marketing ale dietelor minune sau pastilelor/ceaiurilor de slabit miraculoase.
Cel mai adesea, cad in capcana acestora cei care isi doresc repede si mult, cu ORICE pret. Si daca nu dau roade, aceasta n-are nici o legatura cu vointa lor, nu-i asa?
Nu exista regimuri de slabit general si universal valabile, cum nu exista programe de fitness sau aerobic bune pentru toata lumea.
Inteleg mobilul multor oameni care cauta si experimenteaza multe programe/stiluri de slabire sau sport. La un moment dat, insa, va fi nevoie de o stabilizare intr-o directie. Si cum vei sti daca este cea buna, potrivita?
Raspunde-ti, singur si in gand, la intrebarea daca: “ai fi dispus sa urmezi aceeasi directie de acum inainte, chiar si cand esti in concediu, la all inclusiv, si tentatiile sunt de-a dreptul irezistibile, chiar si cand ai atins greutatea dorita, chiar si cand viata te mai incearca cu cate un sut in dos, chiar si cand, pur si simplu, n-ai chef de nimeni si de nimic?”
Nu da raspunsul pe loc…..
2. Efortul este mult prea intens, ceea ce depaseste capacitatile fizice, de mobilitate.
Nu te poti transforma, peste noapte, dintr-un sedentar, intr-un supersportiv si sa iti doresti si musculatura ca desprinsa dintr-o enciclopedie anatomica. Acorda-ti rabdare si timp de adaptare. Si mai intelege ca unele particularitati anatomice, nu le poti schimba ca si cand ai taia cu bisturiul. Exista femei care au o conformatie de para, ceea ce le avantajeaza cand vine vorba de abdomen. Acesta este primul care se schimba spectaculos, in detrimentul partii inferioare, care nu urmeaza aceeasi evolutie; La fel cum exista femei cu picioare lungi si subtiri dar, la care, partea abdominala este proeminenta. La acestea din urma, partea inferioara este prima care cunoaste, in urma antrenamentelor/nutritiei potrivite, o schimbare vizibila.
– “OK! Si daca nu am nici timp, nici rabdare?”
Aici nu am solutii….
Efortul fizic nu trebuie sa fie inca de la inceput intens, istovitor, ca un foc de paie. Pe cat de repede se aprinde, tot asa se si stinge. Tine cont ca, inainte de orice iti doresti, ai niste articulatii, o musculatura care trebuie puse la treaba si obligate sa treaca de la o stare in care le-ai folosit poate la jumatate din capacitatea lor, la una de explozie.
Mai ai in vedere si faptul ca sedentarismul a amprentat asupra ta niste deformari ale posturii, care se traduc prin dureri articulare, de spate, de genunchi…. Acestea exista si trebuie sa convietuiesti cu ele, facandu-le mai suportabile sau ajutand la vindecarea lor treptata.
Presiunea vizuala la care ne supune Internetul este enorma. Trupurile sculpturale pe care le vedem au o istorie intinsa poate pe zeci de ani de munca cu transpiratie si consecventa in sala de sport – ca sa ma refer doar la partea frumoasa din spatele a ceea ce vedem.
Nici eu, pentru mine, nu am alta reteta.
3. Intre timp, se schimba ordinea prioritatilor
Si, ca atare, slabim si ritmul, si vointa, si dorinta. Rabdarea si interesul se muta cateva case mai la vale.
De aceea, inchei tot asa cum am inceput: nimeni nu poate face pentru tine mai mult decat vrei/poti/esti dispus a face tu insuti/insati pentru tine.
Iar daca lucrurile stau asa, nu te angaja in actiuni care te depasesc sau sunt mult prea drastice si, consecinta directa, nu pot dura mai mult de 1-2 luni. Lasa gust amar, iar organismul este spoliat de nutrienti esentiali.
Si, daca nu-i place, mai bine nu incepi. Cel putin, conservi…..ce se poate conserva….
Related Posts
Zacuscă cu gălbiori și condimente oltenești ”Gălbiorii sunt bureți de pruni, așa le zicem noi.” , îmi povestește soacră-mea între 2 amestecări vârtoase în ceaunul cu ulei și ceapă pusă la călit (să cumperi, mamă, când te mai duci tu la cumpărături, gălbiori! Că tare-i bună zacusca. Eu numai d`asta mâncam când eram […]
Sorcova Sorcova vesela,
să slăbiți, să vă-ntăriți
Ca un măr, ca un păr,
ca un fir de trandafir;
Fesieri ca piatra,
Brațe ca săgeata,
Coapse ca fierul,
Abdomenul ca oțelul.
La anul și La mulți ani!
Un an nou sănătos!
Ce mai noapte, madame Dumitra! După o seară teribil de furtunoasă, m-am hotărât: voi intenta un proces răsunător producătorului piesei ”O noapte furtunoasă - viceversa” pentru uzurpare de imagine. Să vezi cum devine treaba:
Subsemnata, doamna Dumitra, dichisită, machiată, îl luai pe bărbatu-miu de-un braț și hai cu […]
Emoții, nu fapte, și nici măcar frumusețe!
Ascultați: e cea mai bună carte de psihologie aplicată, o biblie a minților noastre prezente. E căsătorit cu ea de șase ani și au doi copii. Pare femeia perfectă. El știe asta și totuși se pregătește să o părăsească. Dimineață, când ea și copiii se vor trezi, el nu va mai fi acolo. O să […]
Atlanții memoriei La un anume timp, după ce i se taie ramuri, tinere sau uscate, teiul își acoperă locul rănit cu niște buze cărnoase de scoarță ca o potcoavă. Face asta urmând logica unor maluri care se apropie până când rana devine doar o fantă - ca spatiul strâmt între două cortine prin care ies […]