La marea îndulcire, n-am ce căuta cu genuflexiuni!

Astăzi, Maria are serbare. Parintii au propus ”sa-i indulcim pe copii si sa-i racorim”. Au venit idei frumoase, dulci…: fursecuri si fanta (dati-mi voie sa-l scriu cu litera mica). Eu am propus genuflexiuni, dar nu mi-a raspuns nimeni. Asa ca m-am gandit sa particip si eu, in felul meu modest, la marea indulcire. Am cautat pe ”netul” aista mare o reteta fără faina, fara zahar, fara gris…. Doar  (dăcât!) branza si fructe.

Îmi ramasese ceva brânza dulce de vaci (mai devreme am făcut o budincă cu dovlecei și brânză de vaci, poate o postez) visine aveam ca s-a îndurat D-zeu anul ăsta sa nu mai dea cu grindina pe la noi, niste urda cumparasem de luni, in cinstea lui…(era sa zic Eminescu) Radu Anton Roman.

Deși par inofensiva in ale bucatariei, nu va luati dupa aparente – v-am mai spus si cu alte ocazii :). Am nascocit singura reteta si, culmea!, a iesit excelent (după gustul meu, dar poate că nu mai sunt un etalon pentru dulce, lumea a evoluat între timp). Sa nu mă-ntrebati de cantitati! Le-am pus din ochi după cum urmează:

– 2 linguri (poate 3) branză dulce de vaci

– ”freo” 300 gr. urda. Noroc cu urda că e dulce în mod natural și are un conținut redus de grăsimi.

– 1 lingura pesmet din biscuiti integrali: Da, stiu! Am zis fara faina. Doar nu voiați să mi se prindă prajitura si s-o mănânc doar eu cu șoțul meu care-mi înghite stoic toate experimentele…

– unt cât o nucă. Am uns tava… să meargă lin treaba, ca unsă

– 1 vârf bicarbonat stins cu puțin oțet

– cu 2 ouă întregi am mixat brânza

– alte 4 ouă le-am bătut ca la pandișpan. Vedeți că știu? Știu și prietenii…

– adică am bătut albușurile cu un vârf de sare, am adaugat gălbenușurile de la baba Mărioara (printre puținele care-și mai cresc găinile cu iarbă. Da” s-a cam spucat și ea…. Nu mai poate merge, nici iarbă nu prea mai are prin curte și ne cere să-i cumpăram pâine uscată. Noi o dăm la câine, ea la găini. Fiecare cu păsărelele lui….)

– am adăugat încet, mestecând cu un tel de jos în sus, compoziția de brânză (în care am pus, în prealabil, cele 2 ouă întregi)

– am pus bicarbonatul

– tava am uns-o cu unt si am tapetat-o cu pesmet de biscuiți integrali (un strat subțire, cât o lama de cuțit de filetat)

– am turnat compoziția de brânză, am potrivit vișinele deasupra, am dat la cuptor freo 40 minute.

– am ”franjurat” pe deasupra prăjiturii vreo 2 lingurițe sirop de agave și am presărat niște pesmet că să nu se prelingă siropul…. La cât e de scump, nu-ți permiți nici o risipă. A popos de siropul de agave, e o mare găselniță, scumpă, de marketing cum că nu îngrasă…. Fals! O linguriță de sirop de agave conține 16 kcal, exact cât și zahărul. În realitate, totul depinde de modul în care este fabricat. În funcție de acesta, poate avea un IG (indice glicemic – arată viteza de absorbție a zahărului în sânge) de 55 (ca pastele bine fierte) sau de 70, cât are și zahărul alb. Dar aceste informații nu se prea găsesc pe etichete. Poate revin cu un articol pe tema asta

– am gustat

– am gustat …. nu e o greșeală de redactare; am gustat de două ori și m-am decis să nu o duc la marea îndulcire, să merg doar cu genuflexiunile…..

….dar poate mă răzgândesc după ce va veni Maria de la școală și o va ”degusta”. De obicei, ”doar bunica face mâncare bună!” Poate, de data asta, mai capăt o șansă….