Totuși, e scump sa faci sport

Ieri, mi s-a ars fierul de călcat. Nu sunt deloc o femeie modernă (”nici nu vreau, nici nu pot”) și duzina de cămăși a soțului meu stătea neîndurător, neglijent, ostentativ în calea mea. E o conviețuire mixtă (cu camăsile 🙂 ) care nu mă deranjează nici cât negru sub unghie pentru că, de fapt, într-o oră și jumătate (ba chiar 2) fac exerciții de întărire a musculaturii părții inferioare a corpului și îmi ascult muzica pentru orele de Zumba/aerobic.

M-am așternut la drum de zi și m-am oprit într-un mall. Am făcut un mercurial al prețurilor, întrând mai întâi într-un mare magazin de electrocasnice, după care am cotit-o, fără să-l caut cu lupa 😉 , spre un hipermarche`. În mare parte, aceleași produse, dar mai ieftine cu ….25% decât în primul magazin. ”Perfect! Cel de-al treilea elaticband (15kg) din gama 7kg, 10kg, 15kg, pe care am ezitat să-l cumpăr ieri, îl am azi gratis, cum ar veni.”

************************************************************************************************************************

Mi-am făcut un obicei din a colinda, din cand în când, magazinele cu articole/echipamente sportive de la noi sau de aiurea, pe unde mai merg. Până la un punct, mă interesează și mă amuză să ”citesc” în ele preferințe în materie de sport, dar și politica de marketing dusă mai mult sau mai puțin înțelept, dintr-un birou, de o echipă care, probabil, se întâlnește cu sportul doar la televizor (poate nici așa).

Dacă în Londra, un astfel de magazin se poate ”întinde” pe 5 etaje, la noi abia dacă ajunge la 2 – și acestea cu departamente/ramuri sportive aerisite, numai bune să faci jogging printre ele. Desigur, Bucureștiul nu este Londra. Adevarat și clar ca lumina zilei de vară. Dar nu și când vine vorba de prețuri. De exemplu, în materie de îmbrăcăminte, dacă nu sunt scumpe, multe articole fac parte din colecțiile anilor precedenți. Ba mai mult, unele produse le poți găsi la prețuri mai mari chiar decât în magazinul aparținând brandului sub care sunt produse, aflat doi pași mai încolo.

Cunoscându-se apetitul nostru pentru sport, cele mai multe piese de îmbrăcăminte sunt casual, de toată ziua, eventual cu numele brandului scris cât mai mare și mai țipător, și foarte puține sunt profesionale, adică să te îmbraci cu ele doar când faci sport (doar acestea oferindu-ți un plus de confort). Și ca să duc dialectica mai departe, spun că nici acestea din urmă nu sunt tocmai adaptate nevoilor/obiceiurilor utilizatorilor. Probabil că adăugarea unui buzunăraș cu închidere cât să încapă în el cheia/cardul unei mașini ar ridica și mai mult costul. Dar ce mai contează 10 lei în plus la un pantalon special de running care costă, în general, între 250 și 300 de lei sau la un maoiu al cărui preț trece de 150 de lei? Noroc cu bustiera – cea mai veche ascunzătoare a femeilor! Sau șnurul de la pantaloni….

În ceea ce privește unele accesorii de fitness, prețurile sunt fie la fel, fie ușor mai….mari decât în țara de baștină a mărcii respective – în ipoteza în care sunt de găsit. Dau un exemplu recent: duminică, merg să cumpăr benzi elastice (nu cele din cauciuc, ci textil). Găsesc cele trei rezistențe – 7, 10,15 kg. Prețurile sunt între 69.90 lei (7 kg) și 79.90 (15 kg).  Exact ca în Franța, unde și salariile sunt mai mari. Cumpăr doar două din gama asta (7 și 10 kg, dar imi rămâne gândul la cea de 15 kg  – data viitoare îmi spun), restul sunt de la un brand concurent. Mai adaug în coș alte accesorii de care am nevoie și mai dau o raită prin magazin. La casă, plătim o sumă însemnată. Îi spun soțului meu: ”totuși, e scump să faci sport de plăcere!”

************************************************************************************************************************************************

Proaspăt întoarsă din vacanță, povestesc unei prietene uimirea mea cu privire la numărul din ce în ce mai mare de persoane – adulți, dar și copii – supraponderale și obiceiurile acestora de a mânca (văzut cu ochii mei: la aceeași masă, în aceeași farfurie luptau cu vârf paste, cartofi prăjiți, carne, chiftele, alăturea – berea). Pe parcursul sejurului, m-am înconjurat la piscină de câteva doamne tinere, trecute bine de ……120-130 kg, care m-au lăsat să le studiez bine din toate unghiurile, date fiind distanța mică dintre șezlonguri și cotiturile pe care le făceau cât mai aproape de nasul meu.

Replica prietenei mele: ”Teoretic, voi instructorii ați avea material de lucru.”

Practic? E ”scump” să faci sport; și nu doar în România. Dar să nu faci, e și mai scump!

P.S. Voi reveni cu un articol în care voi arăta câteva exerciții simpatice, simple, eficiente, cu benzile elastice (vezi imaginea). Sunt pentru toată lumea, chiar și pentru bărbați.