Fotbal, politică și stretching

Fotbalul, politica și…stretching-ul sunt veri buni. Toți trei au un numitor comun – stretchingul înainte și după intrarea în teren, în sala de ședință – pentru că toate urmăresc flexibilitatea, în special a articulațiilor, și eliminarea produșilor metabolici, cum este acidul lactic, la finalul ședinței.

Deși avem impresia că la toate cele trei – fotbal, politică și stretching – ne pricepem toți, marea artă constă în adaptarea tipului de stretching la felul și intensitatea activității de după (mai ales atunci când acesta este realizat la început), pentru a obține cele mai bune performanțe pentru organism și pentru sănătate.

1. Să luăm primul exemplu: un fotbalist, înainte de intrarea în teren, ca să funcționeze încă din primele minute la capacitate maximă, poate face un stretching dinamic, balistic (folosește impulsul/forța gravitațională a corpului aflat în mișcare), cu precădere a membrelor inferioare: pulsul și temperatura corpului cresc, articulațiile devin mai mobile, mai fluide, nivelul de adrenalină sporește.

2. Al doilea exemplu: politicianul. Vine deja obosit la ședință și pe agenda lui din ziua respectivă somnul sau visul în care o lege este adoptată cu majoritate de voturi sunt activitățile de bază, atunci va face un stretching static pasiv, nu pe salteluță, ci pe scaun, pentru că nu e ușor să stai în aceeași poziție mai mult de 4-5 ore ca un Buddha etern și să mai ai și coloană vertebrală dreaptă.

În plus, stretching-ul întârzie anchilozarea articulațiilor și stimulează secreția de lichid sinovial (lichid care ajută la buna funcționare a articulațiilor).

Excelent pentru tensiunea arterială, streching-ul politicianului nostru îi va asigura acestuia o stare de bine și calm, ceea ce automat atrage un somn bun, profund și vise frumoase, pe alocuri – blonde. 

Iar dacă politicianului îi lipsește stabilitatea….politică – și, în general, îi cam lipsește -, stretchingul îmbunătățește percepția asupra propriilor mișcări și dezvoltă simțul echilibrului – științific denumit chinestezie.

3. Să luăm și al treilea exemplu: practicantul consecvent de sport. Dacă participă la un curs de yoga, va face un stretching static, dar activ ( adoptă și își menține poziția, ceea ce pare străin de ce face politicianul);

dacă participă la un curs de TRX cu Dimi Butilcă, sau de aerobic cu Izabela Lăcătuș Cîrstea, sau se pregătește pentru alergare, Zumba, cu mine va face un stretching dinamic, pentru creșterea mobilității, vitezei de deplasare prin stimularea activității musculare și punere rapidă a corpului în stare de efort.

Dacă la cele trei metode de stretching ne pricepem toți, urmează una la care se pricep foarte puțini…..

Metoda de stretching PNF  – acronimul de la ”Proprioceptive Neuromuscular Facilitation”, asistență neuromusculară proprioceptivă (proprioceptiv = despre senzații provenite din corp, care informează asupra mișcărilor, echilibrului).

Pe cât de greu de pronunțat, pe atât de greu poate fi de înțeles și aplicat, dacă nu îți alegi profesorul/instructorul potrivit. Spun asta pentru că, deși m-am documentat în privința metodei, n-am înțeles mai nimic până să particip la cursul ”Stretch and Strenght Concepts Integrated training based on PNF techniques”, ținut de Julio Papi, reputat instructor de fitness, ales de mai multe ori instructorul anului în Italia și Spania, și fizioterapeut.

Este, după mine, persoana cea mai îndreptățită să vorbească despre stretching-ul PNF, o metodă complexă, cu rezultate spectaculoase, provenit din practica de abilitare neurologică a pacienților; este considerată la acest moment una dintre cele mai eficiente metode de antrenare a flexibilitații, fiind folosită cu mare succes de sportivii de înaltă performanță. 

N-am să intru în detalii tehnice, e o metodă complexă pe care, dacă aș vulgariza-o pentru o mai bună înțelegere, și-ar pierde sensul. Se execută, în general, în doi, cu multă precizie și un control corporal foarte bun. În linii foarte, foarte mari, câțiva pași din stretching-ul PNF:

1. Cu ajutorul partenerului, se caută punctul maxim de întindere a grupei musculare pe care o lucrăm.
2. Se menține timp de 5-6 secunde, după care grupa musculară vizată este contractată (contracție izometrică, adică lungimea mușchiului nu se modifică odată cu creșterea forței), în timp ce partenerul opune rezistență.
3. Mușchiul se destinde rămânând în aceeași poziție – întindere pasivă.
4. Acțiunea de la punctul 2 se repetă.

Foarte util pentru inhibarea reflexului muscular (acela resimțit ca o gheară la mișcările de întindere, dincolo de care e greu să continui), stretching-ul PNF (aproape inexistent în sălile de fitness din România) este folosit atât pentru antrenarea flexibilității și scăderea tensiunii musculare, cât și pentru puterea musculară.

Pentru că sună ca o secvență dintr-un film SF, să vă spun, mai degrabă, ce-am simțit eu după ultimile demonstrații de stretching PNF.

La finalul unui marathon de… curs, în care organul pe care mi l-am solicitat cel mai mult a fost… gâtul (ce să fac dacă tot timpul iau notițe, mai ales că mă aflam în fața unui personaj debordant în informații și carismă precum Julio Papi), ultimele exerciții de stretching, aplicate de către partener și sub coordonarea lui Julio Papi, mi-au alungat, pentru o perioadă bună de acum înainte, înțepeneala resimțită toată ziua în zona gâtului și cefei.

Le-am aplicat la rându-mi pe soțul meu și știu acum că, dacă într-o zi nu voi avea pregătită mâncare proaspătă, îi voi face câteva exerciții de stretching PNF. Va fi mai greu cu copiii, ei neavând încă 18 ani, stretching-ul PNF nu le este recomandat. 🙂

Despre Julio Papi

Julio Papi nu face exerciții, ci artă; deține controlul absolut al corpului său. Face, ad literam, întocmai ce vrea mușchiul lui
Julio Papi nu vorbește, ci vibrează. Vibrează într-un fel care multora dintre noi le este total străin. Nu știu ce rețetă magică a descoperit, nu știu cu ce se hrănește, nu știu din ce materie este făcut, dar nu pare născut, ci desenat de un pictor talentat și foarte atent la detalii, linii și unghiuri perfecte. Soțul meu mi-a atras atenția asupra lui cu ocazia Convenției de fitness de anul trecut, organizată de către Fitness Scandinavia. El este cel care a creat PortDeBras și Power Stretch, două programe de fitness implementate deja cu succes în întreaga lume. De asemenea, susține programe de Functional Stretch, Body Sculpting, Yoga și este unul dintre cei doi coordonatori ai școlii de fitness Move on.

Anul acesta poate fi văzut din nou la Convenția de fitness organizată de Fitness Scandinavia cu PortDeBras și Step Dance.

Referințe:
www.juliopapi.com
www.sport-fitness-advisor.com
Bradford D. Appleton, Stretching
Manual Stretch and Strenght Concepts Integrated training based on PNF techniques, Julio Papi, Move on, 2013
www.moveon-fitness.com
 www.fitness-scandinavia.ro

[Show slideshow]