Să fie caloriferul cauza obezității?

Citind concluziile pe marginea unui studiu Obesity Reviews, care spune că nu doar alimentația și efortul fizic sunt responsabile de obezitate, ci și încălzirea centrală, îmi vine în minte îndemnul de tristă amintire ”vă e frig, mai puneți o haină pe voi!” și nu știu dacă să râd sau să plâng…..

În comunism, poate eram mai slabi; dar ne lipseau mâncarea, căldura, iar munca era …unica distracție. Îmi amintesc iernile când, la lumina chioară a lămpii cu gaz, ne înghesuiam toți 6 într-o singură cameră, moderat încălzită de o sobă pe motorină, de care tata făcea rost pe cale ilicită (să te descurci era calitatea nr. 1); că iarna, când vintrele dădeau pe dinafară, aterizam iute în niște cizme lungi de cauciuc, fuga la wc-ul din fundul curții și slobozeam cu tărie …rugăciunea ca bucile să nu crape de frig; că, fiind 4 guri hămesite, mama ne trezea la ora 5 dimineața (făceam cu rândul) – iarnă sau vară – să stăm la coadă pentru trei iaurturi acre, o sticlă cu lapte, câteva portocale, câteva banane verzi după care tânjeam 2 săptămâni până se coceau….

– ”Doamnî (la Brăila, toate cuvintele terminate în ă se rostesc cu î :), las ș ieu sacoșa aci, mi-am uitat banii acasî ”; până deschidea alimentara, aveam timp berechet, să dau o fugă, în timp ce aerul tare al dimineții mă trezea complet la viața atât de previzibilă prin rutina ei.  Nu cred că ne plângeam, nu-mi amintesc, făcea parte dintr-o înțelegere tacită: nu stăteam la coadă, nu mâncam: Ne vedeam apoi de școală, de teme, de munca fizică alături de părinți. Cu toate astea, deși a fost greu, nu eram un copil nefericit, doar încrâncenat. 🙂 De multe ori, nefericirea se naște când ai termen de comparație, eu nu aveam – mă născusem fără.

-”mnezeii mă-tii di copchil, iar ai consumat batiriili” răsuna săptămânal în casă – adormeam pesemne cu cartea în mână înainte să sting lanterna; o găsea tata sub pat complet consumată, asta însemna că iar trebuie să se-nvârtă de niște baterii, cum făcea și cu ouăle, care nu ne lipseau, totuși, niciodată (mă și mir cum de n-am dat în gălbinare). Avea o vânzătoare căreia îi făcea probabil cu ochiul (geamăn tânăr căruia îi plăcea să socializeze, chiar dacă avea nevastă și 4 copchii acasă 🙂 ), altă explicație n-am. 🙂

Paranteza amintirilor fiind închisă, este un adevăr faptul că în epoca încălzirii centrale, nivelul consumului energetic zilnic a scăzut considerabil, iar obezitatea a devenit boala secolului. 

Omul modern a păstrat apetitul atavic pentru consumul grăsimilor (accelerat iarna), dar n-a făcut reglajul în ceea ce privește adaptarea la mediul ambiant: viața e din ce în ce mai simplă, mai comodă și mai cu gust….; folosim scările…rulante, mașina până la intrarea în casă, la cumpărături nu mai mergem pe jos, curățenie face femeia, de grădină se ocupă….grădinarul, zăpada de pe alee e dată de primărie, cu copiii se joacă bona… etc. Toate acestea înseamnă consum…în minus.

– ”Nu mănânc mult, dar mă îngraș și cu apă” – am auzit de multe ori. Adevărat, poate nu mănânci mult, dar nici nu consumi și nici nu supui organismul vreunui stres termic sau fizic (mental, știm).

Despre cum arde calorii expunerea la frig am mai scris, închei spunând doar că pentru cei care vor să revină la siluetă, iarna poate fi un catalizator bun: nu zic să faci baie precum fratele rus 🙂 la copcă sau duș cu apă rece , dar să te plimbi, să alergi, să schiezi sau să faci alte activități în aer liber îmbrăcat lejer, poate fi la îndemâna oricui.

Știu, mă vei întreba, când? Și asta e tot o problemă a omului modern. Paradoxal, deși viața a devenit mai ușoară, timpul nu ne mai ajunge!

P.S. Copiii mei (presupun că nu sunt singurii) nu dorm înveliți, nu suportă mănușile, fularul, nu le place să fie înfofoliți. Teama de frig devine obsesia păriților moderni. Experiment: încercați să dormiți într-o cameră rece timp de câteva zile, o săptămână. Veți slăbi!