Întrebaţi de Miţa la Londra

Londra stă să dea în clocot. În cea mai verde capitală a lumii, zilele acestea sunt închise străzi pentru amenajere, traficul este restricţionat în anumite zone,  ghirlandele cu însemnele olimpice sunt deja montate, restaurantele şi pub-urile şi-au afişat ofertele pentru noii sosiţi, hotelierii sunt şi ei  pe bloc start, terminalul 5 al aeroportului Heathrow este gata şi funcţional, românii se antrenează la rându-le pentru alba-neagra….., camerele de luat vederi sunt peste tot.

Nu peste mult timp, Jocurile Olimpice vor năpădi o Londră şi aşa asaltată de hoardele de turişti veniţi din toate zările. Tamisa se umflă; Noul Babilon începe!

 

În această plăcută aşteptare, paradoxal, cei mai nefericiţi sunt taximetriştii. Din cauza traficului mult îngreunat, la Londra s-ar putea să nu mai vezi în perioada Jocurilor celebrele taxiuri negre, unul dintre simbolurile Londrei, la fel de cunoscut precum bus-urile double decker.

Pentru că timpul de lucru şi de aşteptare se dublează sau chiar triplează, taximetriştii preferă să îşi ia concediu. Tânărul taximetrist cu care am vorbit spunea că poate va lucra câteva ore, dar spre seară. Un drum 50 de minute de la aeroport se poate transforma într-un lung metraj de 2-3 ore în care acţiunea principală se repetă şi se tot repetă, şi se tot repetă…..

Şi atunci, dragă turistule, cu ce te mai deplasezi? Metrou sau bicicletă? Bicicletă sau metrou? Sau…la picior.

Ca să cutreieri Londra la pas, fără grabă, de la Westminster bridge şi până la Tower bridge pe malul stâng al Tamisei cum priveşti dinspre Big Ben, ai nevoie de vreo 6 ore. În acest perimetru sunt concentrate House of Parliament, Big Ben, Westminster Abbey (intrarea costă 16£ pentru un adult),

Buckingham Palace (gărzile se schimbă la 11.30),

St James park, Wellington arch, Hyde park, Piccadilly street (cu zona teatrelor) şi cartierul Soho, Covent Garden- Royal Opera House, Tower of London, National Gallery – neapărat de văzut “Sunflowers” – simbolul fericirii, unul dintre tablourile cu floarea soarelui ale lui Van Gogh, pictat în 1888.

Lista nu este nici pe departe completă; m-am limitat la ceea ce se poate realiza în acest interval de timp în care pauzele sunt mici şi nu prea dese. Poţi face în aşa fel încât finalul periplului să fie la National Gallery (intrarea nu se plăteşte) ca să te poţi odihni şi să te poţi bucura pe îndelete de imensitatea colecţiei de picturi din secolul 13 până în secolul 20.

E greu să o epuizezi într-o singură vizită. Nerăbdătoare din fire şi rezonând mai mult cu secolul 20, am început cu Van Gogh, Cezanne, Monet, Seurat, Degas, Ingres etc., restul l-am lăsat pentru a doua zi. Programul de vizitare este 10.00-18.00. Pe lângă impresionanta colecţie de tablouri, clădirea care le adăposteşte este în sine o bijuterie. Nu privi, deci, doar  tablourile. National Gallery fiind aşezată în Trafalgar Square (pe care ghidurile o recomandă ca fiind şi o zonă de shopping -mie nu mi s-a părut:(!), lesne poţi găsi şi ceva de mâncare.

Păstrând aceeaşi delimitare (şi cam acelaşi interval de timp – 6 ore) – de la Westminster bridge şi până la Tower bridge, dar pe maul drept al Tamisei – te trezeşti dis-de-dimineaţă ca să îngroşi coda celor care vor să vadă Londra prin ochiul ei. Amestecul de conservatorism şi modernism la Londra este uluitor.

Britanicii au avut grijă să ţină pasul cu vremurile, lăsând partea stângă a Tamisei istoriei, în timp ce partea dreaptă este marca vremurilor pe care le trăim. Tonul este dat cât se poate de percutant de London eye – devenit un nou simbol al capitalei britanicilor – şi de clădirile moderne, preponderent din sticlă de pe malul drept (cum stai cu cu spatele la Big Ben).

 

 

La Londra, istoria priveşte cu îngăduinţă strămoşească valul modernismului. Ce reţetă uluitoare!

 

 

După ce vezi Londra de sus, coboară să vezi Sea life London Aquarium, care stă coastă în coastă cu hotelul Marriott şi Primăria. Treci de bâlciul (la propriu ) vecin Ochiului londonez şi vei vedea Muzeul filmului, Royal Festival Hall, National Theatre, Tate Modern (artă modernă), Tate Britain,

Shakespeare`s Globe excelent conservat, Winchester Palace din care s-a păstrat un zid,

 

Borough market cu multe brânzeturi….franţuzeşti, italieneşti, legume, fructe, peşte şi pub-uri peste drum de piaţă să meargă bine berea cu peştele şi scoicile pregătite ad-hoc.

 

 

La Londra, chiar şi fără hartă, cel mai greu lucru este să te rătăceşti. Din loc în loc găseşti un fel de statui moderne cu harta locului în care te afli şi a imediatei vecinătaţi. Mai mult, îţi calculează şi timpul.

Şi dacă, după toată călătoria la Londra, simţi nevoia să împărtăşeşti din experienţa ta şi nu ai blog, mergi în Hyde parc speker`s corner şi cuvântă. Nu ştiu câţi te vor înţelege, dar sigur te vor asculta. Te poţi apoi răcori la un shopping mic pe Oxford street.

După 6 ore de mers, sigur în zilele următoare vei avea febră musculară. Aşa că, ia bicicleta! Londra abundă de, să le zic, pit stop-uri de biciclete în care găseşti toate informaţiile necesare.

 

 

Bicicletele sunt zdravene, faine, comode. Cât priveşte circulaţia – nu ai a te teme: traficul aglomerat al Londrei va fi mai lent decât de obicei, iar tu te vei strecura cu uşurinţă şi în deplină siguranţă.

 

 

 

 

 

Ai grijă să nu calci raţele ieşite la plimbare din St James parc (în apropiere de Buckingham Palace) şi să ai pregătite nişte nuci pentru veveriţele jucăuşe.

Cândva, Miţa noastră, biciclista, o fi fost şi ea la Londra. S-a întors cu nărav şi noi am râs de ea.  Păcatele ne-au fost demult splălate. Aşa că, dacă ajungi la Londra, neapărat întreabă şi de dânsa!