De ce este atât de dificil să te schimbi?

Ați observat rezistența care apare atunci când vine vorba de schimbarea comportamentului? Adesea se produce în noi un blocaj.  Suntem cuprinși de temeri iraționale, de gânduri haotice. Iată cele 3 capcane în care cădem adesea și care se opun schimbării, deși aceasta este de dorit în multe cazuri.

Să părăsească vechea lume și valorile sale învechite nu este ușor pentru ființa umană, care simte că urmează o ruptură de stabilitate. Imaginați-vă că mergeți cu bicicleta pe drumuri asfaltate și apoi trebuie să apucați pe cărări pietruite. La început, fluierăm pentru că știm drumul, apoi ne vine să urlăm pentru că nu ne simțim confortabil pe noul teren. Orice schimbare pune în discuție echilibrul interior care a fost construit de-a lungul timpului.

Din acest motiv, ființa umană nu simte nevoia să se schimbe. Cel puțin, dacă nu este obligată.

Cu toate acestea, este o iluzie să te gândești că lucrurile nu se schimbă niciodată. Evoluțiile sunt permanente și totul se schimbă fără oprire. De exemplu, gândirea noastră evoluează zi de zi în funcție de informațiile care ajung la creierul nostru. De aceea nu este ciudat să te răzgândești; este pur și simplu un gând transformat.

Schimbarea este constantă și, ca și în natură, este rezultatul ciclului de viață caracteristic fiecărui  organism viu.

 

3 capcane care se opun schimbării

Schimbările sunt frecvente în lumea muncii, de exemplu. Vi se solicită să fiți capabili să vă schimbați   locul de muncă, agenda, meseria cât ai pocni din degete.

Mulți ar dori să se schimbe, dar puțini sunt gata să facă acest lucru. Pentru a înțelege mai bine opozițiile la schimbare, iată 3 capcane de analizat.

Capcana  1

Credem că „Era mai bine înainte”.

 Anumite gânduri repetate și auzite sunt descărcate în capul nostru fără cunoștința noastră; am avea o enciclopedie de gânduri care nu ne aparțin și cărora ne supunem:

– De exemplu, atunci când ființa umană se blochează înainte de schimbare (a unui program, a unui contract, a unui loc), apare gândul „era mai bine înainte”, chiar dacă nu știe încă cum va fi mâine.

– De exemplu, dacă o persoană își pierde locul de muncă, va gândi „nu voi mai găsi  de muncă”. Aceasta provoacă nesiguranță (ceea ce va împinge persoana spre anxietăți pe care ea le va proiecta la rândul ei).

Este suficient să ni se spună „asta se va schimba” pentru ca noi să ne simțim lipsiți de un avantaj, pentru ca noi să devenim ostili sau sceptici. Prin urmare, manifestăm rezistență la schimbare, chiar dacă viitorul este adesea mai plăcut.

 

Capcana  2

Uităm faza de tranziție.

O tranziție se aplică schimbării interioare în funcție de maniera în care aceasta va fi percepută: individul se simte dezorientat (prin pierderea reperelor) sau dezangajat (poate că se baza pe încrederea cuiva) sau dezamăgit (pentru că visul lui se prăbușește) sau chiar dezidentificat (nu mai știe cine este).

Ințelegem astfel că toată lumea trece prin diferite stări de percepție imediat ce apare o schimbare.

Înțelegem, de asemenea, cât de important este să ne preocupăm de tranzițiile interioare ale fiecăruia dintre noi:

– De exemplu, atunci când vorbim despre delocalizarea unei echipe, este interesant să ne întrebăm prin ce stări de percepție vor trece persoanele afectate. Cu cât acestea sunt mai bine exprimate, cu atât oamenii vor fi mai deschiși să participe la schimbare.  Să te obișnuiești cu această idee permite, de asemenea,  să te întrebi despre sensul muncii tale și, probabil, va fi o ocazie de a prelua controlul asupra vieții tale.

– Să presupunem că cineva vrea să-și părăsească partenerul. Dar, din vinovăție, nu îndrăznește să o spună.  Așteptarea prea lungă pentru a comunica acest lucru poate fi mult mai brutală decât a o face cu mult mai devreme. Obișnuirea cu schimbarea afectivă evită căderea în depresie pe termen lung.

Pentru că o tranziție eșuată duce la rezistență.

Pentru că o tranziție de succes duce la considerație.

Capcana 3

Ignorăm constituția neurologică a celor 3 creiere ale noastre

În fața schimbării, ne blocăm în 3 locuri:

– corpul, care îngheață. Creierul nostru primitiv, a cărui responsabilitate este să ne protejeze prin gestionarea funcțiilor organice vitale ale organismului, stabilește reflexe atunci când există o amenințare la adresa siguranței. Evaluează pericolul potențial pe care cererea de schimbare îl reprezintă pentru integritatea și confortul fizic, mental și emoțional de care organismul are nevoie.  
-În fața lumii în schimbare, ființa umană se întreabă dacă este în pericol, dacă va avea capacitatea fizică de a se adapta.

 – capul, care se întreabă. Neocortexul nostru, care ne permite să analizăm, să evaluăm și să temperăm emoțiile, stabilește o reflecție rațională bazată pe situații trăite și credințe acumulate. El evaluează pericolul schimbării în situațiile viitoare și își construiește o opinie pozitivă sau negativă.
-În fața lumii în schimbare, ființa umană se întreabă dacă este bine sau rău să se schimbe, dacă este relevant să facă acest lucru și dacă este moral pentru sine în funcție de obiceiurile sale. 

– inima, care simte. Creierul nostru limbic este responsabil de gestionarea emoțiilor noastre sociale principale: supunere, posesie ,furie, fugă, agresiune. Constituie memoria noastră afectivă (memoria transportată în trecut). Misiunea sa este de a evita nemulțumirea. Prin urmare, ne va conduce către ceea ce oferă plăcere, ceea ce liniștește, ceea ce ne valorizează și ne face să evităm ceea ce este resimțit a fi un pericol sau o asumare a riscurilor. 
-În fața lumii în schimbare, ființa umană se întreabă dacă această schimbare o va face fericită, îi va aduce plăcere, mulțumire.

2020: Ce schimbare de atitudine pentru a te adapta lumii în evoluție?

După cum am văzut, fiecare schimbare are o dimensiune emoțională variabilă. Este ca și cum ar  trebui să urcăm o scară și la fiecare treaptă e o provocare de înfruntat. Fundamental, ființei umane îi place să se schimbe. Îi place să guste lucruri noi, dar de cele mai multe ori nu prea este conștient de consecințele acestei schimbări. În comunicarea psihosocială, ne dăm seama că, atunci când detaliem procesul schimbării, în termeni concreți, obținem mulțumire și deseori cooperare.

3 moduri de a-ți schimba atitudinea interioară:

1. Când vă confruntați cu o schimbare, puteți încerca să enumerați avantajele pe care vi le-ar aduce:

  • Dacă schimb locul de muncă, ce-mi va aduce mai bun?
  • Dacă schimb ruta dimineață, ce voi descoperi?
  • Dacă reduc consumul de  carne, cum mă voi simți?
  • Dacă fac un nou curs, cum mă va ajuta să progresez?

2. Fiți conștienți de fraza „falsă”: cea care spune „nu va funcționa, am gândit mereu așa” și amintiți-vă o situație în care ați schimbat ceva, după care v-ați spus „oare de ce  n-am făcut-o mai devreme?! ”

3.  Creați o zonă de tranzit în momentul schimbării. Aparent neproductivă, această zonă de tranzit ne permite să ne abandonăm în gol și în procesul de transformare care este în desfășurare.

Articol tradus din revista psychologies.com

Related Posts

  • Vrăjitorul dr.OZ dezvăluie la București secretul schimbăriiVrăjitorul dr.OZ dezvăluie la București secretul schimbării Să fii prezent la una dintre conferințele dr. Oz, e ca și cum ai viziona o producție hollywood-iană: filmul are ritm, personaje de covor roșu, subiecte de interes general, muzică și intermezzo-uri cu suspans, pe alocuri, și cozi mari la toalete: ”Mai există o toaletă în stânga!”. la […]
  • Musculatura – un fel de metresă ingratăMusculatura – un fel de metresă ingrată De când s-au sfârșit sărbătorile de iarnă, mă stăpânește un sentiment ce basculează între ”Bani, bani/ Bagă bani” și „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.” (Ienăchiță Văcărescu, primul poet român liric - asta ca să vedeți voi că sportul nu mi-a micșorat […]
  • Campioana și boabele de mazăreCampioana și boabele de mazăre "După aceea, Isus a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor Săi și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins" (XIII, 1-5).... Am 1,70 înălțime (mama a fost destul de generoasă, zic eu!). Dar în prezența Izabelei Lăcatuș Cîrstea, una dintre cele mai mari […]
  • De astăzi, sunt aproape nouăDe astăzi, sunt aproape nouă Ieri, mi s-au strepezit dinții citind o smiorcăială de confesiune (de obicei, nu-mi pierd vremea cu filosofii de duzină pe tema ridurilor și a vieții care trece, trece implacabil.... - mi se pare o zguduială ieftină, genul de promoție la supermarket pentru produsele ajunse la expirare) a […]
  • E bun stretchingul înainte de alergare?E bun stretchingul înainte de alergare? În parcul Tineretului unde alerg, mă așteaptă, cel puțin în fiecare week-end, un măr pădureț, roșiatic, de robustețea unei balerine ieșite la pensie - l-am botezat ”copacul ciupercă”; cam la nivelul șoldului meu, are o excrescență de forma unei ciuperci generoase pe care, înainte de […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *