Ambiția este toxică?

”Există oameni care, la prima vedere, ne par simpatici şi alţii care ne stârnesc un pic de antipatie. Lucrul acesta nu este săpat în piatră și, ulterior, se poate schimba; este chiar foare bine să îți schimbi părerea cu privire la o antipatie iniţială; dar antipatia intuitivă, ea există. Cam același lucru se întâmplă și cu cuvintele.

Desigur, este o chestiune foarte subiectivă. În cazul meu, de exemplu, există cuvinte care mă încântă, ca fraternitate, bunăvoință, împărtășire, şi altele care mă irită, ca performanţă, provocare, mărire …

Şi ambiţie.

În opinia mea, acestea sunt cuvinte poluate, prea des pronunțate când vine vorba de concurenţă de persoane gata să pășească peste capetele altora. Cuvinte care trag după ele zone de umbră. Este ceva mai puternic decât mine, dar, de îndată ce urechile îmi aud cuvântul “ambiție”, creierul meu îi atribuie alte cuvinte, cum ar fi parvenire, cinism, egoism… sau obsesie, agresiune, alienare…

Este, fără îndoială, nedrept şi ştiu bine că este vorba de judecăţi de valoare asupra unui concept iniţial neutru. Ambitia se definește simplu ca dorința puternică de a reuși. Dar ambiţia nu este o visare; este îmbrăcarea în energie şi acţiune a acestei dorințe.

Ambiţia este ca și cum ai conduce cu viteză o mașină, e ca și cum ai apăsa prea puternic pedala de acceleraţie a dorinţei de succes: cresc riscurile de derapaje şi accidente, in loc să privești peisajul şi să te bucuri de viaţă, în liniște

Montesquieu scria în ale sale Cahiers : “Un om nu este nefericit pentru că are ambiţie, ci pentru că este devorat de aceasta.” Am văzut cu toții oameni devorați de propria lor ambiţie, semănând în jurul lor dezordine, suferinţă şi conflicte.

Este păcat, căci e normal să avem proiecte şi să dorim să le vedem dând roade. Dar există , fără îndoială, condiţii pentru a evita ca această ambiţie să ne conducă la alienare şi agresiune. Prima dintre aceste condiţii este de a nu sacrifica viaţa pe altarul propriei ambiţiei şi de a păstra multă linişte, fără nicio miză, momente în care nu există nici un obiectiv şi  nu trebuie să ajungi la nici o reușită. 

 A doua condiţie este să alegi un obiect al ambiţiei care să nu fie otrăvit de la început: astfel, ambiţiile de reușită, bogăţie sau faimă sunt deja suspecte şi toxice în sine, nu este nevoie să vă fac un desen pentru a înțelege. 

Finalmente, prima ambiţie pe care ar trebui să o avem este de a ne debarasa de ambiţiile acelea! Pentru a ne întoarce spre ambiţii mai intime legate de progresul personal: să excelezi în profesie, timp liber și omenie.

Să revenim, în cele din urmă, la formula filosofului Spinoza, care reprezintă, după mine, ambiţia cea mai frumoasă pentru o viaţă de om: “Să faci bine și să te bucuri.” Nimic mai bun, în ochii mei. 

Şi voi, care sunt ambiţiile care vă ocupă viaţa? Sau cine le devorează?”

Articolul l-am tradus din franceză de pe psychoactif.blogspot.com, aparținând psihologului francez Christophe Andre. Originalul este aici.   

Related Posts

  • Cum faci cand n-ai timp de sportCum faci cand n-ai timp de sport Cand vine vorba sa povestesc despre mine, devin cam zgarcita. Insa, despre fitness si nutritie (adica munca mea), as vorbi catu-i ziua de lunga si jur ca n-as obosi. In interviul de mai jos, zic (n-am incotro!) si despre experiente personale, dar si despre colacei in jurul taliei sau cum […]
  • Cel mai greu înainte de….Cel mai greu înainte de…. .... a face din sport o activitate constantă a vieții tale este să-ți găsești ”inspirația” și impulsul. Când ceva sau cineva îți injectează dorința, îți stârnește ambiția, putința vine de la sine. Eu am învățat franceză pentru că mi-a plăcut profesoara (și ea m-a îndrăgit la rându-i), […]
  • Ce mai noapte, madame Dumitra!Ce mai noapte, madame Dumitra! După o seară teribil de furtunoasă, m-am hotărât: voi intenta un proces răsunător producătorului piesei ”O noapte furtunoasă - viceversa” pentru uzurpare de imagine. Să vezi cum devine treaba: Subsemnata, doamna Dumitra, dichisită, machiată, îl luai pe bărbatu-miu de-un braț și hai cu […]
  • Azi am alergat la -10 gradeAzi am alergat la -10 grade Ce înseamnă să alergi pe zăpadă? Însoţeşte-mă şi-ţi povestesc cum a fost azi alergarea mea la -10 grade: Imaginează-ţi un sloi de gheaţă care arde pe dinăuntru. Între senzaţia de ger care îmi intră prin toţi porii până în măduva oaselor şi senzaţia de arsură, graniţa e subţire ca […]
  • O poveste cu afineO poveste cu afine Bucuria dimineţilor de vară, ca aceasta de astăzi, o asociez cu ochii încă nedezlipiţi de somn ai copiilor mei, porţia de afine proaspete cu iaurt de la micul dejun şi zâmbetul lor colorat în violet. În piaţa cu aer condiţionat a lui Piedone sunt o celebritate; ştiindu-mă mare […]

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *