Sport, sală sau mișcare?

-”Da! Bună! Nu pot vorbi, fac sală. Te sun eu mai târziu”. Moment în care apelata slobozește niște bezele  imaginare – mmmțțțzzzooo, mmmțțțțzzzzooo (în mod normal aș fi pus niște emoticoane cu pupături, dar aș fi pierdut efectul) – care ar face să crape de invidie orice altă cornută.

Sau:

-Ce faci, dragă?   

-Uite, ce să fac, am venit să fac puțină sală.

Sau:

-Mâine, ce faci? Ne vedem la 10.00?

-Aaaa, nu, nu pot, am sală.

Sau:

-Ieri, am făcut un(m) pic de sală și am o febră, fată dragă, de nici pe WC nu pot sta…

Exceptând faptul că ești de meserie constructor, deci se presupune că participi la construcția sălii, o faci, o ridici din temelii, o clădești, în rest, este exclus să faci sală stricto sensu. Caz în care, expresia corectă ar fi ”fac sport”  – așa cum, de pildă, faci mâncare, nu faci bucătărie – sau ”fac mișcare”, înțelegând prin asta un ritm mai ușurel, mai agale, mai relaxat al programului tău de exerciții.

Dar, acum, categoria celor care ”fac sală” fiind creată, vrem-nu vrem trebuie să acceptăm expresia, așa cum acceptăm golul de aer izolator dintre cele două (sau mai multe) camere ale unui geam tip termopan. Înțelegându-și bine propria lor funcționare fizică, cei care adoptă expresia ”fac sală”, pun la mijloc cursorul între a ”face sport” – asta presupunând o anumită dârzenie în consecvență, constanță, amplitudine a mișcării,  frecvență cardiacă – și a ”face mișcare”, adică mai ușurel, cătinel, bătrânește….

Va să zică, avem o primă categorie, cum o recunoaștem? Indiferent de momentul zilei, de tipul sălii de sport, de cât de scump e abonamentul, profilul făcătorului de sală arată cam la fel (voi adopta genul masculin, pentru a-mi ușura misiunea, dar și genul feminin se regăsește în categorie). 

Iată mai jos un îndreptar:

Îl recunoști de departe după cât de legat e de telefonul mobil ca de un cordon ombilical, cu rol securizant. Când apare un moment ambarasant, stânjenitor, ți se pare că alții te privesc cruciș, glisezi cu degetul pe ecranul telefonului, mimând maxima concentrare și preocupare sau te repezi să răspunzi unui apel, doar spre a înștiința adrisantul că…, evident, faci sală și nu poți vorbi, deși tocmai asta făcuși….Ba mai mult, dacă vrei să pui apelantul într-o postură umilitoare, accelerezi mersul când ești pe bandă și vorbești la telefon. Pulsul îți crește, respirația se îngreunează, articulezi cuvintele cu ceva dificultate. El sau ea, dacă nu vor crăpa între timp de invidie, sigur te vor întreba:

-Auzi, da` tu unde ești? Moment în care răspunzi sacadat și gâfâind:

-Fac puțină sală….

Te plimbi mult prin sală, mai mult poate decât ți-ai dori, cu telefonul lipit de mână ca marca de scrisoare, dat fiind că ai așa…un neastâmpăr pe care ți-l provoacă multele… kile cu care te lupți (mă refer aici la încărcarea cu greutăți a aparatului) și nevoia imperioasă de recăpătare a forțelor. Prilej de nesfârșită contemplare a panoramei sălii (cu toate formele ei de relief), lesne de dedus după privirea încruntată și superioară. 

În ceea ce privește vestimentația, observatorul poate fi puțin dus în eroare de cele două extreme: fie făcătorul de sală e bine îmbrăcat, asta judecând după grosimea bluzei de trening și, obligatoriu, a glugii trase până la linia ochilor în ghip de cagulă, fie după extrema….transparența a formelor bine întreținute, puse cel mai bine în evidență de niște pantaloni scurți tip colanți și de un tricou perfect mulat peste…. ceea ce se vede atât de clar…

Făcătorul de sală este dependent de facebook ca maratonistul de….hidratare (că nici baba Mărioara din satul meu nu mai bea apă; și ea tot cu hidratarea se ocupă, diferența fiind că pentru asta se cam întrebuințează scoțând apa din fântână cu găleata, ca să își fortifieze în același timp sistemul imunitar…). Dacă nu umple wall-ul cu poze înfățișându-l pe el însuși la aparatul pentru bicepși, cu bicepșii încordați, cu el la bara de tracțiuni, cu el transpirat, cu el arătând semnul victoriei, după ce a făcut sală, e ca și cum nu ar fi făcut….Iar asta nu ajută deloc self–esteem-ului.

Cel care face sport nu are, în general, telefonul asupra lui (exceptând situațiile de urgență). Îl lasă în vestiar, ca să nu fie distras de la programul de exerciții. Eventualilor adresanți le va telefona după și se va scuza că mai devreme nu a putut vorbi. NU se plimbă prin sală, nu face pauze mari și dese. Timpul lui e bine drămuit, nu stă la discuții, nu e ahtiat să dea sfaturi, nu are rețete-belea, nu contemplă poanorama. E aceeași….E concentrat pe serii, repetări. Îi vezi rezultatele fizice în doar 2-3 luni.  

Făcătorul de mișcare e un binevoitor, prin excelență, cu sine și cu alții. E drăguț, amabil, vorbăreț – mult peste posibilitățile de ascultare ale celui pe care îl prinde la o șuetă în sală sau în vestiar. Întreabă instructorul dacă face corect exercițiile, nu se supără când e corectat, e conștiincios, dă – cum ar veni – tot ce are el mai bun, chiar și sfaturi… Deși nu i le-ai cerut. Nu-i nimic. Nu-ți strică o vorbă bună, din suflet. Vestimentația nu are o prea mare importanță pentru el. Nu se îmbracă de la raionul de sport. Nu haina face pe om,  sportul – da.  Aparatele lui preferate sunt bicicleta și banda, modul mers la pas. Cu atât mai atrăgătoare cu cât în vecinătate se găsește tot un făcător de mișcare, ca să schimbe impresii despre orice. În general, aleg aparatele care oferă o foarte bună deschidere a sălii, pe principiul ”să ne mai clătim și noi ochii…” 

Deci, a face sport, sală sau mișcare? Vi se mai pare acum că e același lucru? Sau că ar trebui să fie același lucru, cu aceleași rezultate? Fără să minimizez efortul nici unei categorii, mai spun doar că, dacă anul ăsta, rezoluția ta înseamnă să te ocupi mai mult de forma-ți fizică, a face sport poate fi cea mai bună decizie. 

Ah, încă ceva! Dacă ai 2 ore de sport pe săptămână, în nici nu caz nu intri în categoria sportivilor, chit că, în acele două ore, te duci cu pulsul în tavan. Se cheamă tot…. sedentarism…. No offence….