Daily Archives: January 9, 2018

Tapas a la Facebook (IV)

Ab in vestiar Viva 2018Salutare! La multi ani! Va doresc ca ăsta sa fie anul in care “rezolutia” aceea sa se indeplineasca cu desavarsire! Ma bucur sa va regasesc sanatosi. Cum stati cu silueta dupa sarbatori? La mine e cam asa (foto dreapta):
P.S. In intampinarea frumoasei (sic!) varste de 45 (asta-mi produce bucurie pentru ca voi dormi mai putin si voi citi mai mult…), imi fac cadou niste ore de arte martiale. Daca trec cu bine de prima sedinta, va tin la curent. Tineti-mi pumnii!
Voi ce proiecte sportive aveti?

3 ianuarie 2018

*******************************************************************************

Sunt multumita de rezultat, dar asta n-a venit niciodata dintr-o “obsesie” pentru abdomen (am avut altele și poate ca încă le mai am). Rezultatul a venit oarecum de la sine (La Brani exercitiu“OK, Dumitra pozeaza in modesta…”), la ceva timp dupa ce imi facusem din alergare un fel de spalat pe dinti, iar din grija pentru farfurie, un soi de a doua religie (daca pot sa-i spun asa..).
Cand tineam ore de aerobic, lasam intotdeauna, la final, 10-15 minute pentru o sesiune de exercitii la alegerea cursantilor. Si, aproape intotdeauna, cursantii (in cor, cu mici exceptii) imi cereau “exercitii pentru abdomen”.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca e bine sa nu scapam din vedere ca, si daca vrem si daca nu vrem, si daca ne propunem sau nu, in timpul miscarilor pe care le facem (alergare, tenis, aerobic, dans, box etc.), musculatura abdominala lucreaza oricum. Iar daca acum, dupa sarbatori, capitolul “dam burta jos” a ajuns in dreptul tau, fii bland(a) cu spatele tau…. Vina nu e a lui.

5 ianuarie 2017

********************************************************************

Cu sensei Viva ian 2018“Fii relaxata, incordarea te face sa pierzi din energie!” Sa fi stiut asta mai devreme…. , cu niste ani buni in urma…
Dragilor, nu doar ca am supravietuit primei ore de arte martiale, dar mi-a si placut foarte mult. Poate nimic din ce am facut in ultima vreme nu m-a facut sa ma intorc atat de mult catre mine, asa cum s-a intamplat azi (desi ma recunosc cam prafuita si imobila in unele zone, cea lombara, in special). N-am avut nici un merit in povestea asta, meritul a fost al lui Sensei, calm si bland ca o mare linistita.
Si mi-a mai placut si Alexandra (si ea tot 2 copii are), partenera mea de azi, pe care parca o cunosc dintotdeauna si care m-a rugat sa mai vin ca sa aiba partener.
Alexandra, ma scutur de praf si poti conta pe mine! 🙂
Sensei, MULTUMESC!
P.S. Dacă și pe voi va tenteaza artele marțiale, Sensei are ore la Viva Sport.

5 ianuarie 2018

*************************************************************************

Sotul meu este pista mea de aterizare lina, rezerva mea mentala si, in ochii mei, echilibrul si calmul (printre altele, dar nu vi le povestesc aici… 🙂 ). Si, cand imi spune, dupa prima ora de Thai Chi la care am participat impreuna, ca s-a simtit mai echilibrat si mai senin, inseamna ca sunt aproape sa ating cerul cu mana.
In aventura asta a mea cu sportul, l-am atras doar cand a fost vorba de alergare si asta s-a intamplat la mult timp dupa ce eu incepusem sa alerg constant in parc.
S-a intors dintr-o calatorie in Portugalia si mi-a zis: “Vreau sa mergi cu mine sa-mi caut echipament de alergare.” Si de atunci alergam impreuna.
“La mine nu exista greseli, exista evolutie”, zice Sensei.
Si eu, si sotul meu abia am trecut de primul antrenament (am unul in plus de arte martiale, vezi mai sus) si, cu toate ca de cele mai multe ori am facut complet pe dos miscarile, n-am simtit nicio angoasa. Imi dau timp si cadenta sa invat. (Sa invat e lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine.)
Ca si in viata profesionala, si in sport ai nevoie sa iti cauti/gasesti un maestru, oricat de bun crezi ca esti. Daca si tu l-ai gasit (in sportul care ti se potriveste, oricare ar fi), nu pierde timp pretios, apuca-te de treaba! Regretele, amagirile si scuza lipsei de timp nu ajuta nici mental, nici fizic si nici nu fac bine la celulita. 🙂
Si nu-ti propune sa atingi din prima cerul cu mana…. Construieste intai scara pe care sa urci treapta cu treapa. Ce faci cand n-ai chef?
Cel putin 2 dintre scriitorii carora recent le-am citit cartile zic asa (valabill si in sportul de cursa lunga, nu doar in cel de dupa sarbatori): “Scriu in fiecare zi constant. In zilele in care am chef si vreau sa fac mai mult, ma opresc totusi la numarul se semne pe care mi l-am stabilit. In zilele cand n-am chef, ma straduiesc sa scriu cat mi-am propus.”
Baiatul meu, la intrebarea: “Stefan, ce faci cand nu ai chef sa mergi la serviciu?” raspunde asa:

 “Cand n-ai chef, bei o cafea si te duci…”

Se poate aplica si in sport.

8 ianuarie 2018

********************************************************************

Tapas a la Facebook (III)

Ieri, lipsa umbrelei m-a obligat sa ma adapostesc intr-o statie de metrou. La metrou, ca la metrou: un du-te vino aproape continuu, alti oameni care se ascundeau de ploaie si, desigur, o patiserie/covrigarie…. Am ignorat-o trufas cu… coada ochiului si m-am retras intr-un colt. Am scos cartea din poseta, mi-am distribuit echitabil greutatea corporala pe ambele sandale-platforma, continuand sa urmaresc pieziș trecatorii sau stationarii alungati in subteran de ploaie.
Unii isi scoteau umbrelele, altii, covrigul sau merdeneaua din punga. Mirosul ucigator (pe care si acum il am in nari… ), amplificat si de aerul devenit brusc rece, mi-a amintit ca ultima mea masa fusese cu vreo 5 ore in urma…..; daca masa se pot numi 2 mere si 2 piersici in care am forat adanc dupa “chiriasii” nepoftiti (ca doar stiti ca nu stropesc copacii din livada).
Si tot ce-mi lipsea din decorul asta “nutritiv” era Houellebecq…. (“Supunere”, ed. Humanitas) care zice, in stilul lui naucitor: “…pe vremea cand femeia isi cumpara si isi spala singura legumele, isi pregatea carnurile si fierbea inabusit tocana ore in sir, se putea dezvolta o relatie tandra si nutritiva; evolutia conditionarilor alimentare cufundase in uitare aceasta senzatie care, de altfel (…..) nu era decat o palida compensatie pentru pierderea placerilor trupesti.”
Cu matele ghioraind, m-am razbunat pe Houellebecq, oprindu-ma la MI din apropierea casei si cumparand carnuri rotisate. Ajunsa acasa, nu mi-am pus sortul sa gatesc…., ci pantalonii scurti si tricoul care mai pastra mirosul de parfum frantusesc de la pranz.
Mancand, in confortul tinutei mele sportive, am realizat ca am stat ca fraiera pana ce a stat si ploaia – adulmecand mirosul si privind pe sub sprancene la cei care infulecau – amagita de parsivul Houellebecq (sau poate de creierul meu neresetat…) si nu mi-am luat macar un covrigel…..Sau o merdenica, acolo….Ca doar n-ar fi fost foc….

Fotografia postată de dumitra.net.
29 august 2017
********************************************************************************
Treaba asta cu sportul, cand te hotarasti sa o faci (constant….), iti arata niste lucruri despre tine, despre altii, te face sa te reevaluezi, te intoarce mai multe catre tine, te da putin cu capul de pereti (te șifoneaza putin….). Uneori, poate sa iti spuna ca esti slab de inger, ca n-ai vointa…. Si ca, in definitiv, nu e o crima sa renunti, sa abandonezi….
De fapt, ce e cel mai greu in povestea asta cu sportul, nu este exercitiul fizic in sine (sunt absolut convinsa ca toti îl putem face, indiferent de varsta), ci lupta cu sine (de pilda, cand alergi pe distante mai lungi, gandurile te asalteaza, vin in devalmasie, cu greu le faci fata), cu confortul cu care te-ai obisnuit, cu placuta scuza “n-am vointa”, de parca a avea vointa e ca si cum ai spune ”n-am ochii albastri”, deci un dat cu care te nasti…. si pe care nu ai cum sa il schimbi.
Vointa este diamantul la care trebuie sa slefuiesti cam toata viata, ca sa ai parte de (intreaga) stralucire(a lui).
43M-a impresionat povestea scriitorului (si maratonist) japonez Haruki Murakami, care spune ca nu face sport pentru ca e sanatos, ci pentru ca “sportul este mai degraba un mecanism metafizic, ma ajuta sa ma pot detasa de corp”. In 2007, a publicat volumul autobiografic ”Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (editat si de Polirom).
Am admirat deopotriva curajul si povestea actorului Alex Călin. Inspirat de cercetarea pe care a facut-o pentru rolul ”Fluturii sunt liberi”, in care joaca rolul unui baiat cu deficiente de vedere, Alex a participat la primul lui triatlon dedicat strangerii de fonduri pentru ca elevii nevazatori sa beneficieze de manuale. Au fost 5 ore de efort continuu (pentru care s-a pregatit doar 4 luni), povesteste Alex pe pagina lui de FB.
”Apropo de asta, am avut vreo trei momente când mi-a trecut prin cap să renunț. Primul după doar 300 de metri de înotat din 1500. Am fost foarte aproape să ridic mâna, să fiu suit într-o barcă și dus la mal.
”Aia e, a fost primul, nu am reușit să mă odihnesc, emoții, a fost un an greu, nu moare nimeni dacă nu-l termin”, îmi ziceam.
Dar am depășit acel moment și următoarele respirând și gândindu-mă că nu pot să mă dau bătut așa ușor și că, din câte auzisem, mintea te poate salva în momente de genul acesta.
Mi-am reamintit de unde a început totul. Și că nu trebuie să rezist doar pentru mine, ci și pentru cei cărora le-am dedicat această primă participare într-un triatlon. Aceiași pentru care am lansat ieri campania aceasta: https://www.indiegogo.com/…/ajuta-elevii-nevazatori-sa-aiba…
Daca si tu ai povestea ta ”cu sportul”, scrie-mi. Va iesi un articol frumos despre cum intelege fiecare sportul lui.
28 august 2017
******************************************************************************
La Eforie 2017 1La Eforie 2017 2Cam asta am “croșetat” tot anul. Cam puțin. … , da’ perseverez.
Ceea ce vă doresc și vouă.
A propos, un mare profesor de la London Business School zice ca rezoluțiile luate la “cumpăna” din ani sunt nerealiste și, ca atare, greu de pus în practica. De astea de mijloc de august nu zice nimic…. 😉
P.S. Scuzați baticul… , gospodinafit n-are pălării în dotare. 😀
20 august 2017

Tapas a la Facebook (II)

Nu stiu ce reactie aveti voi, dar mie, cand aud si vad clisee precum “Work hard” (go gym and work hard…) , “alimentatie sanatoasa”, “dieta echilibrata”, mi se strepezesc dintii (exceptie facand iIn gradina cu rosii in manamplanturile…. dentare).
Este noua limba de lemn a industriei fitnessului si nutritiei. Cu cat le repetam mai des si mai obsesiv, cu atat mai repede le golim de orice continut, iar oamenii devin si mai derutati.
Un copil, chiar si de 13 ani, nu intelege absolut nimic cand ii spui ca trebuie sa manance sanatos, tot asa cum un adult crede ca mananca echilibrat si sanatos daca s-a hranit, astazi, cu o punga de 200 de grame de nuci si a baut cafeaua cu indulcitor si cola zero.
Intre timp, statisticile zic cam asa: in Franta, un copil mananca 17,8 kilograme de cereale ultradulci, pe an, iar zaharul face de 4 ori mai multe victime decat tutunul.
D`aia si eu ar trebui sa-mi tin promisiunea de a posta (pe “Retete usurele pentru subtirele”) reteta mea de marmelada fara zahar…. Si cand spun fara zahar, spun si fara niciun fel de indulcitor. Naturel, cum ar veni…..
Dar, mai intai (“no excuses!”), trebuie sa trec pe la gym pentru un “work hard”…. “no gym? no excuses!”, “work hard in the gym and chase your dreams”, “success is not magic it is hard work”….
Va las voua deschisa lista pentru completari….ca sa-mi menajez dantura….si timpul.

7 septembrie 2017

*******************************************************************************

Dietele (ca, de altfel, si programul sportiv) incepute in perioade stresante (la serviciu sau acasa), nu (prea) dau rezultate. Ba chiar pot creste si mai mult nivelul de stres (ăsta nu-i un motiv sa te afunzi cu totul). Pentru ca lipsa compensatiilor (a satisfactiilor de orice fel, inclusiv culinare) poate sa sporeasca emotiile negative, pe care, din pacate si de cele mai multe ori, le indreptam, ca o lama ascutita, tot asupra noastra cam asa:
– ”Nici macar asta nu-mi iese, nu sunt in stare/bună de nimic” (ai reusit multe lucruri, doar ca acum esti prea concentrata pe momentul prezent);
– ”Nimic nu-mi iese. Nu mai am vointa de odinioara” (toti trecem prin momente de cadere, chiar 4asi cei cu vointa de fier);
– ”Mereu sfarsesc prin a abandona” (uneori, abandonul e un ragaz pentru un nou inceput);
– ”Sunt cea mai grasa” (te inseli, cu siguranta; poate ai un surplus, dar nimic nu e insurmontabil – ”bisturiul” e la tine);
– ”Sunt plina de celulita (nu exagera….TOATE avem celulita, mai mult sau mai putin…, chiar si cele foarte slabe; daca nu esti convinsa, cand mergi la mare, priveste mai atent in jurul tau);
– ”Nu ma pot abtine de la mancare” (cu siguranta, ai avut si momente bune, ele nu s-au terminat);
-”Nu pot fara dulce” (poti, doar ca acum, creierul are nevoie de narcotic ca sa poata depasi stresul/lipsa somnului/a insatisfactiilor cu care te confrunti);
Si, uite-asa, zi si noapte, purtam un monolog, ne biciuim, rostogolim bulgarele care devine imens, vocea critica ne domina, emotiile devin distructive, ne paralizeaza, nu mai avem chef de nicio initiativa in ceea ce ne priveste.
Eu zic sa nu astepti motivatia din exterior (stiu ca e la moda….; nu pot face altii mai mult decat poti face tu pentru tine, nici macar cei apropiati tie).
Schimba optica (Stefan, baiatul meu, îi zice psihologie inversa) in favoarea ta si, ceea ce eu am pus intre paranteze, sa devina propriile tale replici atunci cand NU-urile incep sa te cuprinda. Si-o sa vina si vremea potrivita pentru dieta, pentru sport; si-o sa vina si rezultatele. Iar pentru asta nu e nevoie decat de gesturi mici, constante, insotite de bucuria ca le-ai facut totusi. Despre cum sa-ti pastrezi cat mai mult bucuria, aici e o alta poveste….

31 august 2017

***********************************************************************

Si, cand sala de sport nu te mai ”incape” si nici parcul nu-ti mai ajunge, treci la balansoar…. Asta doar daca ai cules rosiile, ai facut bulionul, zacusca pentru iarna, iar maginul bolboroseste pe foc…. Halal gospodina!
P.S. Daca ii solicitati pe copiii din dotare sa va filmeze facand asta (ca sa ajunga pe FB, desigur…), puneti-va manusi groase, luati energizante, dormiti bine in zilele premergatoare…. Va asteapta multe repetari….

Tapas a la Facebook (I)

20170524_114837Afara ploua! 😉 Sa lamurim, puțintel si vulgar, chestiunea nedemnă a ”trasului de fiare” cu care păcătuiesc unele dintre noi, neserioase femei fiind….prin săli cutreieram…..
– În timp ce industria fitness-ului se dezvolta cu o viteza uluitoare, intelegerea noastra, comună, globală, a fenomenului (rezultate, beneficii, riscuri, tip de efort etc.) a rămas fixată la nivelul anilor 70-80, când simpaticul Arnold dădea ora exactă în culturism (dar culturism NU inseamna fitness).
– ”Dragă, eu nu trag de fiare…..!” Considerandu-se ca ”trasul de fiare” nu este feminin (dar grasimea in exces este?????), că te deformează – pe mine nu m-a deformat, ba chiar m-a reformat; a se vedea si pozele mele mai vechi (dar grasimea nu deformează????)
– Muschiul NU se umfla ca roata masinii daca faci fitness, se umfla daca faci culturism si daca il si ajuti cu anabolizante.
Valabil in special pentru femei, a caror secretie de testosteron este infima comparativ cu cea a barbatilor. Testosteronul ajuta muschiul sa cresca. Dar nu stand cu telecomanda in mana, ci lucrand serios in sala de sport, vreo 5 zile pe saptamana, cu greutati mari, foarte mari, din ce in ce mai mari…..fiare….
– In rest, in cel mai rau caz, muschiul se profileaza frumos, este lung, tonic, ferm si mai tine si celulita pe loc….
– Lucrul cu greutati mici/moderate sau greutatea propriului corp este singura modalitate de a incetini/stopa declinul, pierderea masei musculare (chiar si osoase), INERENTA cu trecerea varstei, accelerata dupa 40 de ani, din cauza schimbarilor hormonale. Pierderea e mai accentuata la femei. Cu atat mai mult la cele care se supun unui lung sir de diete, cu scaderi de greutate si reveniri supracompensatorii de kilograme.
– ”Eu nu trag de fiare, eu fac sala!” Adica cum? Pui caramida peste caramida???? Sau stai 30 de minute de vorba la telefon in timp ce tragi cu ochiul la ”figuranta” aia care muncește pe brânci….
– Tras de fiare se cheama, de pilă, când ridici o haltera de vreo 80-100- 200 de kg. Daca tragi la piept o bara (cantarind 3-5 kilograme, cam cat o oala de ciorbă…. ”trag de ciorba”) pentru intarirea musculaturii, imbunatarirea posturii si slobozirea piticilor din creier se cheamă fitness. Si eu tot asta fac, ceea ce va doresc si voua!

27 mai 2017
********************************************************************************
P`asta nu cred ca v-am povestit-o: pe la 31 de ani, am devenit o “intima” a statiunilor balneare. Dupa ce am nascut-o pe Maria, dupa niste sus-jos pe scari cu caruciorul, am ramas cu spatele in forma de L (o saptamana intreaga nu m-am clintit din pat…., plosca n-am avut, da` nici pe la WC nu cred c-am prea dat …. 🙂 ), apoi in S. In S a fost mai bine, c-am dus-o asa, pe picioare, pana cand am inceput sa mai fac ceva miscare/sport.
Apoi, la vreo 2-3 ani dupa ce mi-am schimbat meseria (dupa 39 de ani) si-am inceput sa predau ore de aerobic si zumba, mi-am luat din nou bilet la Eforie, la recuperare, dupa o criza de vreo luna de zile, in care nu cred ca gustam un somn mai mare ….de 2 ore…. In rest, faceam exercitii de stretching prin casa, cam pana se crapa bine de ziua. Medicul, care nu vazuse RMN-ul cu cele 3 hernii si 2 protruzii, dar ma vazuse pe tocuri, mi-a zis ca, dupa cum merg, n-am nimic la spate….. 🙂
In sala de fitness (va rog sa nu confundati fitness cu body building) am ajuns singura, dupa niste multe carti citite despre coloana si despre recuperarea spatelui. Sa nu ma intelegeti gresit: sedintele de fizio si kinetoterapie sunt foarte bune. Dar un sportiv are nevoie de mai mult decat atat.
Astfel, am ajuns sa imi fac singura programe de exercitii pentru recuperarea spatelui, iar aparatul de fitness (datorita caruia m-am apucat serios de fitness; nu este cel din video) este unul nelipsit din circuitul exercitiilor mele pentru spate.
Deci, ce voiam sa zic: ca sunt unele exercitii pentru abdomen care fac mult rau spatelui. Mai ales incepatorii sa stea departe de ele (stiu! ai rasuflat usurat/a…. bine ca nu fac nimic…..! 🙂 ).
In video, un exercitiu BUN, COMOD, EFICIENT pentru abdomen. Nu neaparat usor….. 🙂 Dar adaptabil in functie de potentialul tau. 🙂
YouTube Preview Image
24 mai 2017
********************************************************************************

Nu zic ca nu e bine sa incurajam oamenii sa vina in salile de sport….. E foarte bine! Face bine si la cap, si la colesterol, si la silueta, si la coloana, si la postura, si la depresii, creste si stima de sine etc.; dar sa le dam sperante desarte cum ca, in 3 luni (adica pana la vacanta de vara), dintr-o persoana de 70-80-90 de kilograme va deveni fitness model (poza!), e cam mult….Mult prea mult…..
Ca sa construiesti un corp dupa care sa se intoarca si soarele, e nevoie de niste ani (ANI!), de niste antrenamente aproape zilnice (construite cu cap), de o anumita alimentatie, de o anume disciplina.
Asa, ca veni vorba…. Ieri, cineva imi povestea ca a facut o ditamai tava de tiramisu. Si am stat asa, pret de cateva secunde bune, sa imi amintesc ce gust are…..

Fotografia postată de dumitra.net.
23 mai 2017
*******************************************************************************

Singurele-mi antrenamente la care nu ma plictisesc NICIODATA (cel putin pana acum….) sunt cele dedicate picioarelor – mari consumatoare de kcalorii. Iar daca ele ar vorbi……
In rest, mai gasesc, uneori, motive fie sa termin mai repede antrenamentele, fie sa fac o “tocanita” (si totusi, nu le ratez…). Si eu sunt om….🙂

Fotografia postată de dumitra.net.
22 mai 2017
********************************************************************************

Cu vederea stau mai prost, in rest, cred ca e spre (mai) bine…..😀

Fotografia postată de dumitra.net.
18 mai 2017
********************************************************************************
Alo, domnu` regizor, luati biciclistul din cadru! Azi, dupa alergare, am evoluat…. la scari. Un super antrenament in aer liber cu pasarele, biciclisti….., salcami in floare “si un miros venea adormitor”. …
YouTube Preview Image
YouTube Preview Image
13 mai 2017