Category Archives: Un exercitiu simplu pe saptamana

Tapas a la Facebook (IV)

Ab in vestiar Viva 2018Salutare! La multi ani! Va doresc ca ăsta sa fie anul in care “rezolutia” aceea sa se indeplineasca cu desavarsire! Ma bucur sa va regasesc sanatosi. Cum stati cu silueta dupa sarbatori? La mine e cam asa (foto dreapta):
P.S. In intampinarea frumoasei (sic!) varste de 45 (asta-mi produce bucurie pentru ca voi dormi mai putin si voi citi mai mult…), imi fac cadou niste ore de arte martiale. Daca trec cu bine de prima sedinta, va tin la curent. Tineti-mi pumnii!
Voi ce proiecte sportive aveti?

3 ianuarie 2018

*******************************************************************************

Sunt multumita de rezultat, dar asta n-a venit niciodata dintr-o “obsesie” pentru abdomen (am avut altele și poate ca încă le mai am). Rezultatul a venit oarecum de la sine (La Brani exercitiu“OK, Dumitra pozeaza in modesta…”), la ceva timp dupa ce imi facusem din alergare un fel de spalat pe dinti, iar din grija pentru farfurie, un soi de a doua religie (daca pot sa-i spun asa..).
Cand tineam ore de aerobic, lasam intotdeauna, la final, 10-15 minute pentru o sesiune de exercitii la alegerea cursantilor. Si, aproape intotdeauna, cursantii (in cor, cu mici exceptii) imi cereau “exercitii pentru abdomen”.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca e bine sa nu scapam din vedere ca, si daca vrem si daca nu vrem, si daca ne propunem sau nu, in timpul miscarilor pe care le facem (alergare, tenis, aerobic, dans, box etc.), musculatura abdominala lucreaza oricum. Iar daca acum, dupa sarbatori, capitolul “dam burta jos” a ajuns in dreptul tau, fii bland(a) cu spatele tau…. Vina nu e a lui.

5 ianuarie 2017

********************************************************************

Cu sensei Viva ian 2018“Fii relaxata, incordarea te face sa pierzi din energie!” Sa fi stiut asta mai devreme…. , cu niste ani buni in urma…
Dragilor, nu doar ca am supravietuit primei ore de arte martiale, dar mi-a si placut foarte mult. Poate nimic din ce am facut in ultima vreme nu m-a facut sa ma intorc atat de mult catre mine, asa cum s-a intamplat azi (desi ma recunosc cam prafuita si imobila in unele zone, cea lombara, in special). N-am avut nici un merit in povestea asta, meritul a fost al lui Sensei, calm si bland ca o mare linistita.
Si mi-a mai placut si Alexandra (si ea tot 2 copii are), partenera mea de azi, pe care parca o cunosc dintotdeauna si care m-a rugat sa mai vin ca sa aiba partener.
Alexandra, ma scutur de praf si poti conta pe mine! 🙂
Sensei, MULTUMESC!
P.S. Dacă și pe voi va tenteaza artele marțiale, Sensei are ore la Viva Sport.

5 ianuarie 2018

*************************************************************************

Sotul meu este pista mea de aterizare lina, rezerva mea mentala si, in ochii mei, echilibrul si calmul (printre altele, dar nu vi le povestesc aici… 🙂 ). Si, cand imi spune, dupa prima ora de Thai Chi la care am participat impreuna, ca s-a simtit mai echilibrat si mai senin, inseamna ca sunt aproape sa ating cerul cu mana.
In aventura asta a mea cu sportul, l-am atras doar cand a fost vorba de alergare si asta s-a intamplat la mult timp dupa ce eu incepusem sa alerg constant in parc.
S-a intors dintr-o calatorie in Portugalia si mi-a zis: “Vreau sa mergi cu mine sa-mi caut echipament de alergare.” Si de atunci alergam impreuna.
“La mine nu exista greseli, exista evolutie”, zice Sensei.
Si eu, si sotul meu abia am trecut de primul antrenament (am unul in plus de arte martiale, vezi mai sus) si, cu toate ca de cele mai multe ori am facut complet pe dos miscarile, n-am simtit nicio angoasa. Imi dau timp si cadenta sa invat. (Sa invat e lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine.)
Ca si in viata profesionala, si in sport ai nevoie sa iti cauti/gasesti un maestru, oricat de bun crezi ca esti. Daca si tu l-ai gasit (in sportul care ti se potriveste, oricare ar fi), nu pierde timp pretios, apuca-te de treaba! Regretele, amagirile si scuza lipsei de timp nu ajuta nici mental, nici fizic si nici nu fac bine la celulita. 🙂
Si nu-ti propune sa atingi din prima cerul cu mana…. Construieste intai scara pe care sa urci treapta cu treapa. Ce faci cand n-ai chef?
Cel putin 2 dintre scriitorii carora recent le-am citit cartile zic asa (valabill si in sportul de cursa lunga, nu doar in cel de dupa sarbatori): “Scriu in fiecare zi constant. In zilele in care am chef si vreau sa fac mai mult, ma opresc totusi la numarul se semne pe care mi l-am stabilit. In zilele cand n-am chef, ma straduiesc sa scriu cat mi-am propus.”
Baiatul meu, la intrebarea: “Stefan, ce faci cand nu ai chef sa mergi la serviciu?” raspunde asa:

 “Cand n-ai chef, bei o cafea si te duci…”

Se poate aplica si in sport.

8 ianuarie 2018

********************************************************************

Tapas a la Facebook (III)

Ieri, lipsa umbrelei m-a obligat sa ma adapostesc intr-o statie de metrou. La metrou, ca la metrou: un du-te vino aproape continuu, alti oameni care se ascundeau de ploaie si, desigur, o patiserie/covrigarie…. Am ignorat-o trufas cu… coada ochiului si m-am retras intr-un colt. Am scos cartea din poseta, mi-am distribuit echitabil greutatea corporala pe ambele sandale-platforma, continuand sa urmaresc pieziș trecatorii sau stationarii alungati in subteran de ploaie.
Unii isi scoteau umbrelele, altii, covrigul sau merdeneaua din punga. Mirosul ucigator (pe care si acum il am in nari… ), amplificat si de aerul devenit brusc rece, mi-a amintit ca ultima mea masa fusese cu vreo 5 ore in urma…..; daca masa se pot numi 2 mere si 2 piersici in care am forat adanc dupa “chiriasii” nepoftiti (ca doar stiti ca nu stropesc copacii din livada).
Si tot ce-mi lipsea din decorul asta “nutritiv” era Houellebecq…. (“Supunere”, ed. Humanitas) care zice, in stilul lui naucitor: “…pe vremea cand femeia isi cumpara si isi spala singura legumele, isi pregatea carnurile si fierbea inabusit tocana ore in sir, se putea dezvolta o relatie tandra si nutritiva; evolutia conditionarilor alimentare cufundase in uitare aceasta senzatie care, de altfel (…..) nu era decat o palida compensatie pentru pierderea placerilor trupesti.”
Cu matele ghioraind, m-am razbunat pe Houellebecq, oprindu-ma la MI din apropierea casei si cumparand carnuri rotisate. Ajunsa acasa, nu mi-am pus sortul sa gatesc…., ci pantalonii scurti si tricoul care mai pastra mirosul de parfum frantusesc de la pranz.
Mancand, in confortul tinutei mele sportive, am realizat ca am stat ca fraiera pana ce a stat si ploaia – adulmecand mirosul si privind pe sub sprancene la cei care infulecau – amagita de parsivul Houellebecq (sau poate de creierul meu neresetat…) si nu mi-am luat macar un covrigel…..Sau o merdenica, acolo….Ca doar n-ar fi fost foc….

Fotografia postată de dumitra.net.
29 august 2017
********************************************************************************
Treaba asta cu sportul, cand te hotarasti sa o faci (constant….), iti arata niste lucruri despre tine, despre altii, te face sa te reevaluezi, te intoarce mai multe catre tine, te da putin cu capul de pereti (te șifoneaza putin….). Uneori, poate sa iti spuna ca esti slab de inger, ca n-ai vointa…. Si ca, in definitiv, nu e o crima sa renunti, sa abandonezi….
De fapt, ce e cel mai greu in povestea asta cu sportul, nu este exercitiul fizic in sine (sunt absolut convinsa ca toti îl putem face, indiferent de varsta), ci lupta cu sine (de pilda, cand alergi pe distante mai lungi, gandurile te asalteaza, vin in devalmasie, cu greu le faci fata), cu confortul cu care te-ai obisnuit, cu placuta scuza “n-am vointa”, de parca a avea vointa e ca si cum ai spune ”n-am ochii albastri”, deci un dat cu care te nasti…. si pe care nu ai cum sa il schimbi.
Vointa este diamantul la care trebuie sa slefuiesti cam toata viata, ca sa ai parte de (intreaga) stralucire(a lui).
43M-a impresionat povestea scriitorului (si maratonist) japonez Haruki Murakami, care spune ca nu face sport pentru ca e sanatos, ci pentru ca “sportul este mai degraba un mecanism metafizic, ma ajuta sa ma pot detasa de corp”. In 2007, a publicat volumul autobiografic ”Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (editat si de Polirom).
Am admirat deopotriva curajul si povestea actorului Alex Călin. Inspirat de cercetarea pe care a facut-o pentru rolul ”Fluturii sunt liberi”, in care joaca rolul unui baiat cu deficiente de vedere, Alex a participat la primul lui triatlon dedicat strangerii de fonduri pentru ca elevii nevazatori sa beneficieze de manuale. Au fost 5 ore de efort continuu (pentru care s-a pregatit doar 4 luni), povesteste Alex pe pagina lui de FB.
”Apropo de asta, am avut vreo trei momente când mi-a trecut prin cap să renunț. Primul după doar 300 de metri de înotat din 1500. Am fost foarte aproape să ridic mâna, să fiu suit într-o barcă și dus la mal.
”Aia e, a fost primul, nu am reușit să mă odihnesc, emoții, a fost un an greu, nu moare nimeni dacă nu-l termin”, îmi ziceam.
Dar am depășit acel moment și următoarele respirând și gândindu-mă că nu pot să mă dau bătut așa ușor și că, din câte auzisem, mintea te poate salva în momente de genul acesta.
Mi-am reamintit de unde a început totul. Și că nu trebuie să rezist doar pentru mine, ci și pentru cei cărora le-am dedicat această primă participare într-un triatlon. Aceiași pentru care am lansat ieri campania aceasta: https://www.indiegogo.com/…/ajuta-elevii-nevazatori-sa-aiba…
Daca si tu ai povestea ta ”cu sportul”, scrie-mi. Va iesi un articol frumos despre cum intelege fiecare sportul lui.
28 august 2017
******************************************************************************
La Eforie 2017 1La Eforie 2017 2Cam asta am “croșetat” tot anul. Cam puțin. … , da’ perseverez.
Ceea ce vă doresc și vouă.
A propos, un mare profesor de la London Business School zice ca rezoluțiile luate la “cumpăna” din ani sunt nerealiste și, ca atare, greu de pus în practica. De astea de mijloc de august nu zice nimic…. 😉
P.S. Scuzați baticul… , gospodinafit n-are pălării în dotare. 😀
20 august 2017

Tapas a la Facebook (I)

20170524_114837Afara ploua! 😉 Sa lamurim, puțintel si vulgar, chestiunea nedemnă a ”trasului de fiare” cu care păcătuiesc unele dintre noi, neserioase femei fiind….prin săli cutreieram…..
– În timp ce industria fitness-ului se dezvolta cu o viteza uluitoare, intelegerea noastra, comună, globală, a fenomenului (rezultate, beneficii, riscuri, tip de efort etc.) a rămas fixată la nivelul anilor 70-80, când simpaticul Arnold dădea ora exactă în culturism (dar culturism NU inseamna fitness).
– ”Dragă, eu nu trag de fiare…..!” Considerandu-se ca ”trasul de fiare” nu este feminin (dar grasimea in exces este?????), că te deformează – pe mine nu m-a deformat, ba chiar m-a reformat; a se vedea si pozele mele mai vechi (dar grasimea nu deformează????)
– Muschiul NU se umfla ca roata masinii daca faci fitness, se umfla daca faci culturism si daca il si ajuti cu anabolizante.
Valabil in special pentru femei, a caror secretie de testosteron este infima comparativ cu cea a barbatilor. Testosteronul ajuta muschiul sa cresca. Dar nu stand cu telecomanda in mana, ci lucrand serios in sala de sport, vreo 5 zile pe saptamana, cu greutati mari, foarte mari, din ce in ce mai mari…..fiare….
– In rest, in cel mai rau caz, muschiul se profileaza frumos, este lung, tonic, ferm si mai tine si celulita pe loc….
– Lucrul cu greutati mici/moderate sau greutatea propriului corp este singura modalitate de a incetini/stopa declinul, pierderea masei musculare (chiar si osoase), INERENTA cu trecerea varstei, accelerata dupa 40 de ani, din cauza schimbarilor hormonale. Pierderea e mai accentuata la femei. Cu atat mai mult la cele care se supun unui lung sir de diete, cu scaderi de greutate si reveniri supracompensatorii de kilograme.
– ”Eu nu trag de fiare, eu fac sala!” Adica cum? Pui caramida peste caramida???? Sau stai 30 de minute de vorba la telefon in timp ce tragi cu ochiul la ”figuranta” aia care muncește pe brânci….
– Tras de fiare se cheama, de pilă, când ridici o haltera de vreo 80-100- 200 de kg. Daca tragi la piept o bara (cantarind 3-5 kilograme, cam cat o oala de ciorbă…. ”trag de ciorba”) pentru intarirea musculaturii, imbunatarirea posturii si slobozirea piticilor din creier se cheamă fitness. Si eu tot asta fac, ceea ce va doresc si voua!

27 mai 2017
********************************************************************************
P`asta nu cred ca v-am povestit-o: pe la 31 de ani, am devenit o “intima” a statiunilor balneare. Dupa ce am nascut-o pe Maria, dupa niste sus-jos pe scari cu caruciorul, am ramas cu spatele in forma de L (o saptamana intreaga nu m-am clintit din pat…., plosca n-am avut, da` nici pe la WC nu cred c-am prea dat …. 🙂 ), apoi in S. In S a fost mai bine, c-am dus-o asa, pe picioare, pana cand am inceput sa mai fac ceva miscare/sport.
Apoi, la vreo 2-3 ani dupa ce mi-am schimbat meseria (dupa 39 de ani) si-am inceput sa predau ore de aerobic si zumba, mi-am luat din nou bilet la Eforie, la recuperare, dupa o criza de vreo luna de zile, in care nu cred ca gustam un somn mai mare ….de 2 ore…. In rest, faceam exercitii de stretching prin casa, cam pana se crapa bine de ziua. Medicul, care nu vazuse RMN-ul cu cele 3 hernii si 2 protruzii, dar ma vazuse pe tocuri, mi-a zis ca, dupa cum merg, n-am nimic la spate….. 🙂
In sala de fitness (va rog sa nu confundati fitness cu body building) am ajuns singura, dupa niste multe carti citite despre coloana si despre recuperarea spatelui. Sa nu ma intelegeti gresit: sedintele de fizio si kinetoterapie sunt foarte bune. Dar un sportiv are nevoie de mai mult decat atat.
Astfel, am ajuns sa imi fac singura programe de exercitii pentru recuperarea spatelui, iar aparatul de fitness (datorita caruia m-am apucat serios de fitness; nu este cel din video) este unul nelipsit din circuitul exercitiilor mele pentru spate.
Deci, ce voiam sa zic: ca sunt unele exercitii pentru abdomen care fac mult rau spatelui. Mai ales incepatorii sa stea departe de ele (stiu! ai rasuflat usurat/a…. bine ca nu fac nimic…..! 🙂 ).
In video, un exercitiu BUN, COMOD, EFICIENT pentru abdomen. Nu neaparat usor….. 🙂 Dar adaptabil in functie de potentialul tau. 🙂
YouTube Preview Image
24 mai 2017
********************************************************************************

Nu zic ca nu e bine sa incurajam oamenii sa vina in salile de sport….. E foarte bine! Face bine si la cap, si la colesterol, si la silueta, si la coloana, si la postura, si la depresii, creste si stima de sine etc.; dar sa le dam sperante desarte cum ca, in 3 luni (adica pana la vacanta de vara), dintr-o persoana de 70-80-90 de kilograme va deveni fitness model (poza!), e cam mult….Mult prea mult…..
Ca sa construiesti un corp dupa care sa se intoarca si soarele, e nevoie de niste ani (ANI!), de niste antrenamente aproape zilnice (construite cu cap), de o anumita alimentatie, de o anume disciplina.
Asa, ca veni vorba…. Ieri, cineva imi povestea ca a facut o ditamai tava de tiramisu. Si am stat asa, pret de cateva secunde bune, sa imi amintesc ce gust are…..

Fotografia postată de dumitra.net.
23 mai 2017
*******************************************************************************

Singurele-mi antrenamente la care nu ma plictisesc NICIODATA (cel putin pana acum….) sunt cele dedicate picioarelor – mari consumatoare de kcalorii. Iar daca ele ar vorbi……
In rest, mai gasesc, uneori, motive fie sa termin mai repede antrenamentele, fie sa fac o “tocanita” (si totusi, nu le ratez…). Si eu sunt om….🙂

Fotografia postată de dumitra.net.
22 mai 2017
********************************************************************************

Cu vederea stau mai prost, in rest, cred ca e spre (mai) bine…..😀

Fotografia postată de dumitra.net.
18 mai 2017
********************************************************************************
Alo, domnu` regizor, luati biciclistul din cadru! Azi, dupa alergare, am evoluat…. la scari. Un super antrenament in aer liber cu pasarele, biciclisti….., salcami in floare “si un miros venea adormitor”. …
YouTube Preview Image
YouTube Preview Image
13 mai 2017

Genuflexiunile ajută la subțierea coapselor?

Sunt tot mai numeroase cele care îmi scriu întrebându-mă cum își pot subția coapsele, cum pot scăpa de aripioare. Vă înțeleg perfect! Și eu am avut mulți ani o nemulțumire permanentă legată de mărimea coapselor (și nu sunt prea sigură că m-am vindecat complet), legată de faptul că pantalonii (fustele) îmi plesneau pe coapse, iar în talie erau lejeri (numeroasă îmi era colecția de curele….). Astazi, e adevărat că am redus considerabil mărimea pantalonilor, dar tot se păstrează un ușor decalaj între coapse și talie. Forma se (pre)schimbă, principiul (predispoziția genetică) rămâne.

Genuflexiunea – această icoană făcătoare de minuni a fitnessului la care toți ne închinăm – instructori sau doar practicanți ai sportului – este încă atât de puțin înteleasă și, cu atât mai puțin, pusă în practică.

Din păcate pentru cei/cele cărora genuflexiunile nu le plac sau care resimt jenă/durere în articulația genunchiului, acestea sunt de neocolit, dacă ne dorim tonifierea sau chiar subțierea coapselor.

Pentru aceasta e nevoie nu doar de un efort constant și consecvent  (n-am spus extenuant! deseori văd în sălile de sport femei plinuțe părând că-și dau sufletul și că sunt într-o disonanță extremă cu ele însele….; nu uitați că dacă activitatea respectivă nu vă face plăcere, nu va dura prea mult….) în sala de sport sau la tine acasă, ci și de un a7nume echilibru alimentar. Dacă ți-aș spune că doar exercițiile fizice m-au ajutat, te-aș minți.

O vreme, la începuturi, cel mai mult m-au ajutat ochelarii de cal…. Bunicul meu limita vederea laterala a calului său, ca să nu îl abată, distragă nimic. Iar Gică ținea drumul drept. Altfel, ar fi pățit-o și el, și calul….

Mai ales în bucătărie, ceea ce nu vezi, nu există (deci, de îndepărtat ispitele…). Fără disciplină și vigilență permanente legate de farfurie, rezultatele eforturilor fizice nu se întrevăd prea curând.

Uneori însă, chiar și cu eforturi nutriționale considerabile, mai ales în cazul femeilor trecute de 40 de ani și/sau aflate la menopauză, lucrurile nu mai stau ca într-o ecuație simplă (subiectul merită un articol separat, mai cu seamă că pot împărtăși din experiențele mele personale). Aceasta nu înseamnă că orice efort trebuie abandonat și redus ideii că oricum nu mă mai ajută vârsta. Chiar și puținul acela este incomparabil mai mult decât nimic….

Așadar, unul sau două antrenamente săptămânale în care să introduci și 1-2 sau chiar 3 seturi de câte 8-10-15 genuflexiuni sunt nu făcătoare de minuni în doar 3 zile, dar, cu siguranță, te vor ajuta să îți simți coapsele mai ferme, carnea mai tare, celulita ușor redusă.

Dacă obiectivul pe care îl urmărești este subțierea coapselor, fă genuflexiuni fără greutăți sau greutăți de până la 5 kg.

Pentru una dintre doamnele care mi-a scris pe FB, spunându-mi că nu înțelege exact cum să facă corect genuflexiuni, am făcut filmulețul de mai jos. Sper să folosească mai multor doamne…

Ceea ce trebuie să urmăriți cu atenție este poziția genunchiului în raport cu vârful degetelor de la picioare, întotdeauna în linie genunchi-vârf talpă. La ridicare, presiunea trebuie exercitată pe călcâie și nu pe vârfurile degetelor (veți vedea, la revenirea în poziție verticală, eu ridic ușor vârfurile tălpilor și toată greutatea se distribuie pe partea posterioară a coapselor și pe fesieri).

Cheia de verificare: dacă în timpul exercițiului resimți jenă sau durere în articulațiile genunchilor, oprește-te! Fie execuția este deficitară, fie o anumită slăbiciune articulară îți împiedică mișcările corecte.

În fitness-ul corect e așa: ”Arsură” musculară, DA! Jenă, durere articulară, NU!

 

3 exerciții înlănțuite pentru abdomen- video