Category Archives: Sport

Top 13 alimente așa-zis ”dietetice”(I)

Crezi că mănânci ”light”, ”dietetic”, ”fără grăsimi”, ”fără colesterol” ?

Citește mai jos și mai gândește-te !

Top 13 alimente așa-zis “dietetice” și ce ingrediente ascund

  1. iaurt 0Alimente procesate cu ”conținut scăzut de grăsime” sau “0% grăsime”.
    Războiul împotriva grăsimilor saturate (de porc, în principal) pare să fie, la momentul actual, cea mai mare greșeală din istoria nutriției. Astăzi, sunt nenumărate dovezi că raționamentul a fost complet greșit. A se vedea Studiul Farmingham, ale cărui rezultate s-au întins pe 3 generații și a vizat analiza epidemiologica a bolilor cardiovasculare (The Framingham Study).

Dar, cum stereotipurile mor greu, industria alimentară continuă să inunde piața cu produse ”dietetice”; asta și pentru că mulți dintre noi păstrăm convingerea că epidemia de obezitate are de-a face exclusiv cu grăsimile. Ceea ce, evident, nu ni se explică este faptul că, un produs cu conținut redus de grăsimi nu mai are nici un gust. Pentru a compensa această lipsă, producătorii adaugă zahăr. Obișnuința o transpunem și în farfuriile noastre când, decizând să trecem la un ”regim” de slăbit, scoatem toate grăsimile din meniu. Un lucru de două ori neplăcut pentru că:

  1. a) mâncarea își pierde savoarea și sațietatea, crescând frustrarea și făcând ca regimul să eșueze într-o porție de tort sau cartofi prăjiți cu șnițel;
  2. b) unele vitamine, cum ar fi vitamina D, au nevoie de grăsimi ca să fie absorbite de organism.

Când eticheta îți spune “conținut redus de grăsime” sau “0% grăsime”, activează-ți sistemul de alarmă. Ai de-a face cu un foarte procesat și/sau cu adaos de zahăr (sau substitute de zahăr).

  1. Uleiuri vegetale 

O lingura ulei maslina Există credința că uleiurile reduc colesterolul. Inclusiv uleiul de floarea soarelui, ulei din semințe de struguri, ulei de porumb și soia.

Nu trebuie însă să uităm: colesterol este un factor de risc și nu o boală în sine. Uleiurile nu conțin colesterol. Cea mai mare parte a colesterolului este produs de către organism. Vechile teorii privind influența aportului extern de colesterol au fost infirmate în mare masură de studiile moderne.

Ca atare, nu e dovedit că uleiurile vegetale reduc riscul de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Dimpotrivă, sunt voci care spun că, din cauza conținutului crescut de acizi Omega 6 din aceste uleiuri, riscul bolilor de inima si al cancerului poate crește.

De aceea, putem echilibra balanța aducând în alimentația zilnică și unt, ulei de măsline, ulei de nucă, ulei de nucă de cocos.

  1. Margarina este bună pentru inimă?

Vă mai amintiți că, după 89, reclamele la margarină inundau televizoarele? Vârful a fost atins în 2013, odată cu scandalul în care a fost implicată Nadia Comăneci (imaginea Rama din 2010), care zicea în reclamă:„Pentru băiatul meu, Dylan, caut mereu ce e mai bun. La micul dejun, oriunde suntem, caut «Rama». «Rama» ajută buna creştere a lui Dylan“.

Cum am ajunsă să cădem în brațele margarinei?

Pentru că untul a fost mult timp demonizat, făcându-se vinovat de grăsimi saturate și colesterol.

Acum experții vin și ne spun că margarina e rea, deși tot ei, experții, au promovat-o decenii la rând. Acum știm că acest sfat rău a avut efecte dezastruoase asupra sănătății publice.

Margarina este fabricată din uleiuri hidrogenate  bogate în grăsimi trans (un tip de grăsime străin organismului, pe care acesta nu-l recunoaște și, ca atare, îl depune).

Studiul Framingham asupra Inimii a aratat ca persoanele care inlocuiesc untul cu margarina sunt mai susceptibile la a dezvolta boli de inima.

Mihaela Bilic, doctor nutritionist, zice: “Ma intristeaza felul in care industria alimentara manipuleaza alegerea consumatorilor folosind cuvinte cu ecou stiintific. Nu e suficient ca margarina a luat locul untului pe masa noastra, acum suntem incurajati sa mancam margarina pentru sanatatea inimii??!!
Argumentele sunt ridicole: margarina seamana cu untul, dar nu e unt; sunt grasimi vegetale, adica bune, spre deosebire de cele animale care sunt rele 🙂 Pe baza reputatiei uleiurilor vegetale si mai ales a uleiului de masline s-a cret falsa nevoie de margarina.
Dupa ce a fost negat zeci de ani efectul nociv al acizilor “trans” rezultati din hidrogenarea margarinei, acum ne sunt promovate noile margarine obtinute fara hidrogenare”
.

Din păcate, astăzi, majoritatea continuă să vadă margarina ca o alternativă sănătoasă la unt.

  1. Produse cu adaos de fitosteroli pentru a proteja inima
    Unii spun că margarina de “ultima generație” este mai săracă în grăsimi trans, iar adaosul de fitosteroli ar reduce colesterolul.

Dupa ce s-au omis criticile legate de excesul de Omega-6 cu efect pro-inflamator, acum ne sunt prezentate margarinele cu Omega-3. Iar cireasa de pe tort este margarina-medicament cu fitosteroli 🙁
Sterolii sunt molecule mici de grasime ce se gasesc in semintele plantelor oleaginoase, in masline, germeni de grau, leguminoase (soia) si in boabele cerealelor (porumb). Ei au capacitatea de a bloca absortia colesterolului din intestin. O dieta echilibrata, saraca in grasimi saturate, bogata in legume si care sa contina si steroli vegetali are efecte benefice asupra nivelului colesterolului din sange. Insa de aici pana la a spune ca trebuie sa mancam margarina pentru fitosteroli e cale lunga
. Mihaela Bilic, pe pagina sa de Facebook.

Studiile arată că fitosterolii nu sunt chiar buni pentru sănătatea inimii. S-ar putea chiar să crească riscul de boli cardiovasculae, în special la femeile aflate la menopauza.

Vă mai dau și punctul de vedere al unui medic francez, dr. Laurence Plumey, medic nutriționist la spitalul Necker din Paris, la al cărui seminar am participat:Margarinele cu fitosteroli sunt, mai degrabă, adresate celor cu LDL crescut. Acestea antrenează malabsorbție de vitaminele A, D, E, K, E. Deci, este nevoie de un motiv puternic ca să le consumi. În nici un caz nu sunt pentru prevenție.

Acum nu mai sunt acizi trans în margarine și, oricum, nu au mai mult de 3,4 gr./zi. Într-un regim echilibat, asta nu înseamnă nimic.”

De oricare parte ar bate vântul experților în nutriție, dați-le copiilor unt, în cantitate rezonabilă, de 2-3 ori pe săptămână, și mai puțină magarină. Scriind articolul asta, mi-am adus aminte că am avut o perioadă mai strâmtorată financiar când, studentă la postuniversitară fiind, mâncam zilnic (da, în fiecare zi!) margarină pe pâine (cutiile de margarină erau mai mari și mai ieftine decât pachetele de unt) și mergeam pe jos ca să economisesc banii de pe biletul de tramvai. Astazi, nu știu cum mai stau cu inima. Am aflat, cu vreo 3 ani în urmă, c-aș avea o insuficiență mitrală, dar nu cred că de la margarina din studenție mi se trage. Acum, mai mult decât să mănânc echilibrat și să fac sport, nu știu ce altceva aș mai putea adăuga. În orice caz, cum vremurile se schimbă, și părerile nutriționiștilor pot vira spre alte recomandări. Timpul le dezvăluie pe toate.

  1. Sucul de fructe: zahăr lichid
    Sucurile de fructe creează iluzia că acestea sunt o alegere dietetică. Dacă sucul de fructe rezultă din fructe, înseamnă că este la fel de sănătos ca și fructele.

De fapt, termenul “suc” induce în eroare. Multe dintre sucurile găsite în supermarketuri nu conțin fructe. Sunt pur și simplu artificiale, făcute din apă cu  zahăr și aromă de fructe.Fresh

Asta v-ar determina să vă orientați către sucurile așa-zis naturale. Dar nici asta nu e o idee prea bună.

Un suc de fructe natural este ca un fruct, cu excepția faptului că îi lipsesc toate lucrurile bune, cum ar fi fibrele, cele care întârzie absorbția rapidă a zahărului în sânge. Singurul lucru rămas în sucul natural este zahărul din fructe (fructoza). Vestea proastă e că un suc natural este tot atât de bogat în zahăr ca o băutură dulce carbogazoasă.

Fiecare suc este o descărcare de zahăr pur care duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge. In cele din urma, aceste varfuri favorizează excesul de greutate si de diabet.

Dacă mănânci o portocală întreagă, fibrele (pulpa) pe care le conține inhibă absorbția imediată de fructoză de către organism. Grație fibrelor, fructoza fiind absorbită lent de către organism, vei scăpa de efectele ei adverse și vei obține toate beneficiile din fructe.

  1. Produsele “integrale” care protejează inimaCereale
    Cele mai multe produse “integrale” nu sunt realizate din boabe de grâu integrale.

Grâu a fost transformat în făină și rafinat, astfel încât să fie gata de digerat. Efortul maxilarului și al sucurilor gastrice de descompunere este redus la minimum.

Acesta este motivul pentru care glucidele (pentru a simplifica întelegerea, îl voi numit tot zahăr) din făina obținută din cereale integrale conduce la o descărcare glicemică la fel de repidă ca și cea provenită din făina albă. În plus, faina alba si faina din cereale integrale sunt clasificate în aceeași categorie pentru efectul lor glicemic (care crește nivelul de zahăr în sânge).

Mai mult, recomandarea de a mânca produse din grâu integral nu are cu nimic de-a face cu ceea ce mâcau bunicii noștri. In anii ’60, cercetarea agricolă a făcut “progrese” rapide pentru a dezvolta boabe mai rezistente, mai productive și mai bogate în gluten.

Hibridizările și încrucișările masive au condus la apariția unor specii complet noi, care încă se numesc “grâu”, deși sunt la ceva distanță calitativă de strămoșul lor.

“Grâul” modern a fost creat în anii 1970, având o valoare nutritivă mai mică, inclusiv mai puține minerale. Acesta poate provoca reacții mai severe la persoanele cu intoleranță la gluten. Alte studii arata ca acesta ar putea creste inflamatia în corp și deteriorarea arterelor. În opinia mea, studiile acestea ar trebui citite totuși cu mai multă prudență. Conform Asociației franceze a persoanelor intolerante la gluten (l’AFdiag), în 2014, au fost repertoriate mai mult de 80 de mărci de produse dietetice, de opt ori mai multe decât cu cinci ani în urmă. Un studiu din 2015 arată că piața produselor “fără gluten” aduce profit considerabil, atingând 40 de milioane de euro anual din vânzările în supermarketuri și hipermarketuri.

Partea a doua, în următorul articol.

Surse:

https://www.sain-et-naturel.com

https://www.wall-street.ro

https://www.framinghamheartstudy.org/

https://rstudio-pubs-static.s3.amazonaws.com

https://www.passeportsante.net

Greucenii sălilor de fitness

Există încă mulți oameni, femei cu precădere, care cred că în sălie de fitness există o specie anume față de care e bine să iei distanță, chit că asta poate să însemne și distanță față de orice sport. Într-un fel, și eu o credeam cu mulți ani în urmă; lucru care m-a făcut să mă îndept atunci către orele de grup (aerobic, spinning etc.), unde nimeni n-are timpi morți, cu atât mai puțin răsfățul de a privi peisajul din proximitate.

Când întrebi o femeie ce o reține să meargă la sala de fitness ( forță sau fitness – practic, cele două se contopesc ca spațiu în sălile mari), îți răspunde încurcat că îi e rușine, că n-are chef să se holbeze unii la fundul ei. Aceasta face parte din categoria celor care sigur nu o urmăresc pe Kim Kardashian pe Twitter, altminteri, nu văd ce inhibiții ar avea.

Din descrierile pe care le primești, completate cu propriile-ți imagini, despre reprezentanții speciei mai sus amintite, ți se conturează rapid un tip de mobilier foarte încăpător, înalt și lat, cu brațele depărtate de corp, atârnând precum vâslele unei bărci care și-a pierdut în larg pescarul. Aceștia, după călcătură, par să vină de foarte departe, pentru că au un mers aproape metodic, dat de greaua misie de a nu muta stângul până ce piciorul drept n-a plonjat mult înainte, ferm și apăsat, mușcând din asfalt. O altă caracteristică ar fi pieptul en avant, următorul care îți sare în ochi după călcătura. Priveliștea pectoralilor poate fi încântătoare și de-a dreptul de invidiat, dacă ai fi posesoarea unei cupe de doar 75 B, fără push-up…. Privirea insistând să urce spre gât, va descoperi grumazul gros și dârz, ca al unui luptător roman bine hrănit și călit. Capul, de preferință ras (sau doar cu câțiva țepișori în creștet), înăsprește tabloul, indiferent de culoarea ochilor – verzi sau albaștri.

Reprezentanții acestei specii, pe care o voi numi în continuare greuceanus forțosus domesticus, nu sunt solitari; întotdeauna au unul sau mai mulți companioni, de obicei, sub valoarea fizica a liderului informal. Aceștia sunt masculii dominanți, care acaparează o parte a sălii, cea hard, acolo unde ganterele sunt mai mari, halterele mai multe și mai cornute – vorba baladei . Aceștia, niciodată, dar niciodată, nu vor fi văzuți pe banda de alergare sau pe bicicletă. O fi, probabil, prea simplu, iar unii chiar se hrănesc cu chestii grele. Ca și la paradă, spectacolul e dat de corpul întreg de armată, cu tot armamentul din dotare, nefiind locul singuraticilor nepleșuvi. Spațiul din jurul lor se degajă, aerul se… rarefiază și se umple de grumazuri zdravene, burți revărsate peste maioul mulat, dar asta nu contează pentru că, la măsurători, cei importanți sunt bicepșii mari – cât mai mari – și umflați. Bicepșii și pectoralii par să fie singurele segmente anatomice care să merite osteneala masculilor din specia greuceanus forțosus domesticus. Restul e pierdere de vreme și nebărbătesc. La ridicarea greutăților mai mari, mijlocul este obligatoriu sugrumat  cu o curea solidă, lată, precum chimirul lu’ taica Lazăr, ceea ce face și mai evidentă protuberanța numită burtă.

Odată, am aflat din întâmplare, deci nu pentru că am tras cu urechea, ci pentru că eram vecină de aparat, că posesorul unei astfel de burți poate absorbi un volum zilnic de 4 litri de cola (de alte lichide n-a mai spus nimic). Lucru care te duce cu gândul la o linie de îmbuteliere în toată regula. Compania respectivă ar face bine să gândească și vânzarea de bidoane de 10 litri, cum există la dozatoarele de  apă; piață există.

În ciuda aparentului aspect neanderthalian, oamenii din specia greuceanus forțosus domesticus sunt pașnici, politicoși, chiar manierați (ok, doar o excepție nu confirmă nimic), discreți în priviri și chiar tăcuți, mai ales când nu ridică greutăți mari și nu răcnesc s-o afle toată sala (asta dacă muzica nu urlă ca-n …clubul de noapte). Competiția se dă între ei și ceilalți masculi din sală, în lipsa prăzii ancestrale care să-i mâne  în cete la vânătoare. Spiritul atavic a rămas neatins, s-a schimbat decorul, s-au schimbat «fiarele», pericolele nu mai sunt jivinele pădurii, ci diabetul, obezitatea, depresia, iar vila și încălzirea centrală au luat locul peșterii.

Dacă ai drum pe lângă sau prin apropierea sălii de sport (dacă ai trecut de una, sigur mai găsești alte două-trei pe o rază de 1 kilometru; lucru, de altfel, foarte bun), poți descoperi alte calități ale Greucenilor din sălile de sport. Însoțiți de neveste, iubite, copii, aceștia lasă dezvelită latura domestică. Călcătura devine ceva mai înmuiată, pare că nu mai mușcă asfaltul, doar îl mângâie, umerii sunt ușor coborâți, pieptul – mai degrabă en arrière, ochii cumva spre pământ, ca și cum ar căuta un obiect pierdut. Privirea de oțel se preschimbă într-una domoală. Tabloului acestuia familial i se adaugă și alte elemente de decor, cum ar fi câteva plase de cumpăraturi sau tricicleta copilului. Accesoriile de mai sus necadrând cu statura impozantă dată numai de portul genții de sport și de ridicarea sforțată și răcnită a greutătilor mari, Greucenii devin aproape oameni obișnuți, chiar drăguți. Iar dacă din pricina lor ocolești în continuarea sala de fitness, n-ai idee ce spectacol ratezi….

Tu, astăzi, pentru care poză te-ai făcut frumoasă?

În aripa cea nouă a mall-ului au apărut, pe o rază de 50 de metri, 3 magazine de make up (fără să le pun la socoteală pe cele deja existente). Toate  cu produse profesionale; toate cu prețuri piperate. Asta-i semn rău pentru soți, parteneri, iubiți, chiar și pentru tanti Mimi, coafeza soacrelor, și biznisurile cu coafor de colț de bloc. Dar semn bun pentru companiile de toate felurile, cluburi și săli de sport, mai ales săli de sport – noua “locație” pentru “făcutul de sală” și “dat burta jos după sărbători”. O afacere bazată pe layere nu poate fi decât înfloritoare. E în trend, e ca o mină de aur în care, cu cât forezi mai mult, cu atât găsești mai multe straturi. Să explic și de ce.

Ai nevoie de o poză de profil FB, ai o ieșire în club sau la KFC , mergi la sala de sport, ești răcită, stai acasă și vrei să le arăți prietenilor, empatici foc!, câtă suferință e ascunsă în spatele genelor lungi, dese, dar false sau mergi la țară, la prășit, și,  înainte să te apuci de treabă, rogi copiii să-ți facă o poză s-o pui pe wall (asta-s eu!), ce faci?

Dai fuga la mall, la unul dintre standurile cu produse de make up, și cumperi:

  • gel de hidratare. Se aplică înainte sau odată cu crema, după ce, în prealabil, ai curățat tenul cu
  • săpun special care nu irită față (deci pentru ten sensibil) și
  • loțiune care îndepărtează celulele moarte,
  • cremă pentru ten mixt, normal sau gras, eventual cu niște particule. Particule de orice…nanoparticule… să fie, pot fi chiar laser,
  • cremă pentru ochi migdalați, alunecoși, ochii care “i se scurg” după altul șamd,
  • anticearcăn, antirid, antistatic (chiar dacă nu știi engleză, cauți la raft după anti)
  • primer, prelungește efemera viață de o zi a machiajului, se aplică înaintea fondului de ten,
  • the pore(fessional) balm care să acopere porii (și doar ți-a zis taică-tu, în adolescență, să nu-ți mai spargi coșurile…),
  • fond de ten cu minerale, poate și cu cristale Swarovski sau ștrasuri de la B&B,
  • pudră de uniformizarea fondului de ten,
  • spray pentru uniformizarea și reîmprospătarea fondului de ten, dacă joci în prelungiri sau faci ore suplimentare, gen….
  • gene false, căci naturale mai poartă doar bunica,
  • lipici pentru gene false,
  • fard de pleoape, mai multe tonuri sau ton pe ton face machiajul beton (așa a ieșit rima, n-am căutat-o; stiu, e de autobaza!),
  • creion negru (verde, albastru, deep brown etc.), eyeliner (gel, stampilă etc.), cu sau fără burețel de împrăștiere pentru efectul smokey eyes – cel mai sexy machiaj,
  • rimel care nu atacă genele, le hidratează, le face “extravagante”; obligatoriu rimel waterproof dacă “faci sală” sau (în) piscină (nu, ca nu e igienic),
  • demachiant special, cu ulei de răsărit de lună sau apus de soare in Maroc, pentru rimelul waterproof,
  • demachiant pentru piele sensibilă,
  • ruj de buze – în nici un caz unul singur – de dimineața, de zi, de seară, de club, natural (sanchi, vorba vine! dacă-l pupi, tot îi lasi niște sclipici pe buze de care va încerca să se lepede jenat, dar elegant, mimând ștersul imaginar al nasului. Ca doar, ce naiba, a vazut si el, cand veneai surazand si stergandu-ti urmele de pe dinti, cat era de natural….)
  • dischete demachiante din bumbac eco, bio, bumbac provenit din culturi care nu exploatează copiii, câinii, pisicile, deci, nici un alt animal în afară de om,
  • apă micelară la 500 de ml că-i mai bun prețul (o folosește și fata că are deja tenul sensibil, mititica!) și nu irită, nu usucă tenul ca apa chioară și plină de calcar de la chiuvetă.

Știu toate astea în amănunt (presupun că pensule aveți, nu le-am mai înșiat la consumabile) pentru că, vorba aceea, am trecut și eu pe strada asta. O dată!

Am apelat, cu vreo trei ani în urmă, la un make up. Pardon, make up artist. Îmi plănuisem o ședință foto si, pentru ca ne cunosteam, doamna mi-a propus sa mă înfrumusețeze. M-am învoit pentru că trebuia să-mi trăiesc deplin momentul de glorie. Artista bună, modelul (adică eu), cam ridat, dar încă în termen de valabilitate. Cu ceva mușchi, cum ar veni.

I-am spus că prefer natural…. Și-a făcut impecabil treaba, am transpirat stând pe scaun și executând mișcări ale globilor oculari (sus! acum jos! stai, nu închide ochii! acum deschide! privește spre deapta!). Nu mi-am imaginat cît de greu poate fi…. Pentru că, după aceea, m-a pus să îi car valiza (vreo 30 de kile) până la mașină. Măcar atât să fac și eu…

Mi-a plăcut enorm ce-a făcut cu mine, dar parcă totusi nu mai eram eu. Mama, venită chiar în ziua aceea de la Brăila, când m-a văzut, a făcut ochii mari (deși, mai corect era să scriu că a belit ochii la mine). După ședința foto ne-am dus familionul la casa de la țară și am mai tras niște fotografii în curte, având ca fundal cușca lui Nobi și smochinul încă netrezit la viață (era un sfârșit de martie).

Slavă domnului că mi-a dat gândul cel bun și-am făcut din vreme poze! Curând avea să înceapă mâncărimea.

Din când în când,  mai dădeam pe la WC-ul din curte, mă mai admiram, țuguindu-mi buzele în oglindă și verificând starea machiajului încă perfect.

Usa WC-ului fiind deschisă, Nobi mă privea tăcută, tăcută ca o vită bleagă. O fofoloagă….; nici pe sătenii care se perindau pe lângă gard nu-i mai lătra. Tot așa cu treabă, îmi mai făceam de drum și pe lângă oglinda de lângă magazie, cea în care se bărbierește bunicul;  îmi mai aruncam câte o privire galeșă. Sincer, mi-aș fi dorit ca și baba Mărioara să iasă să mă vadă. Gospodină știe deja că sunt… Pe scurt, în regatul prafului și al rândunicilor, mă simțeam o piesă, o bucată….

Pe la vreo 5 după-amiaza, au început să mă furnice pleoapele, dar nici de-a naibii n-am vrut să mă demachiez. Ca să mai uit de mâncărime, am încins și-un grătar. Când mama vine la casa de la țară, îmi place să-i fac  grătar de pește. Am pus și de-o mămăligă. Tot eu. Vă imaginați eleganța mâinilor mele ojate manevrând peștele pe grătar sau fumul greu și gros mângâindu-mi tandru genele lungi, extravagante, grele, lascive….? Vă imaginați?

Dar v-ați putea închipui (pe cuvânt!) că purtam o pereche de colanți animal print și niște pantofi Nike, albi? Albi la origine… Atunci, ca și acum, îi foloseam la prășit, pentru că, nu-i așa, a da cu sapa e tot un fel de sport, mai ales când afișezi asta pe Facebook?

Bref, ca s-o n-o mai lungesc și să ajung la final, m-am așezat cu burta plină pe fotoliul de lângă sobă (pleoapele mă mâncau și mai tare, dar suferința nu contează cât timp sentimentul este de-a dreptul înălțător) și, cu inima strânsă, sfâșiată chiar, m-am demachiat. Da, m-am demachiat! Am avut curajul. Normal ar fi fost sa dorm așa, eventual doar cu fața-n sus, să nu mă-ntorc nici pe stânga,  nici pe dreapta, chit că n-aș mai fi putut mișca picioarele de amorțeală. Cucuveaua din nucul secular m-ar fi trezit, dar eu nu mi-aș fi pus perna pe-o ureche, cum fac de obicei (și-i zic de dulce întotdeauna: tu, pasăre de noapte, mergi de cântă-n pomul babei Mărioara…!). Aș fi binecuvântat-o pentru acest moment unic în care m-a trezit la veghe… Ah, ce amorțeală plăcută!

Da, ar fi trebuit să prelungesc momentul meu de glorie, să-mi fac, eventual, un selfie din poziția culcat, să il pun pe pagina mea de FB și, plină de o oboseală plăcută, lubrică chiar, să le urez fanelor mele: “Noapte buna, dragele mele, tomorrow is another day!” (Dragile mele, dacă v-ați prins de greseala, aștept un e mail.)

Dar eu, fraiera, m-am demachiat. Și poate că, undeva, în colțul ochiului s-o fi ivit o lacrimă efemeră, de suferință, mâncărime sau regret, dar asta n-o s-o știm niciodată…. Autoarea nu ne-a mai spus…

Am fost o curajoasă și o prevăzătoare. Reînsprospătasem stocul de dischete demachiante de la toaleta din casă (da, așa este, nu avem doar WC cu WiFi în fundul curții…) și nu m-am temut că mi se vor termina. Băgam adânc mâna-n pungă… Deci, mă demachiam și mă durea inima că trebuie să arunc la tomberonul uitării așa bunăciune, așa glorie, așa momente, așa trairi aduse doar și numai doar de un machiaj. Mă uitam cum genele mele lungi, senzuale, se îngrămădeau de-a valma în îngustimea fără viață, fără simțire, a rotocoalelor de vată.

Pe măsură ce, în liniștea serii, dădeam jos layer cu layer, genele false, sprancenele perfecte, fardul de pleoape, rimelul, fardul de obraz, fondul de ten, anticearcănul (rujul de buze îl mâncasem odată cu peștele…) etc., am avut o epifanie: dacă mâine dimineață, în pijamalele mele de finet, calduroase, cu coafura rebelă și fața înnobilată de un coș sau poate două, soțul n-o să mă mai recunoască, n-o să mă mai vrea așa, naturală? Trăiesc și acum cu această îndoială în suflet pe care, iată, am scos-o la suprafața blogului. Că el suportă orice.

P.S. 1 Prin intermediul acestui articol veridic (da, asta chiar s-a întâmplat aievea!), autoarea roagă soțul, care întotdeauna digeră cu stoicism articolele soției (inclusiv cele pline de încărcătură dramatică, gen FB, în care se face referire la persoana domniei sale), să livreze doamnei niște bani pe card, să poată, biata de ea, să-și cumpere mici produse profesionale care să-i mai estompeze: cearcănele că, deh!, are o vârstă și nu mai doarme așa de mult și bine, creme antirid cu protecție solară de zi și de noapte (nu săriți, greșeala e intenționată!), creme de ochi, pensula pentru întins anticearcănul, pensulă pentru fondul de ten, primer (că l-a consumat Maria). Ca să nu apese pe umerii lui povara îndoielii soției.

P.S.2 Autoarea îi mulțumește soțului cotizant și i se îndatorează, pe această cale, cu o ciorbă de ștevie, făcută de tata socru, dar proaspăt reîncălzită de șoție. Scrie, merge la sală, trage de fiare și nu are timp… La acestea se va adauga timpul petrecut în fața oglinzii, măcar pentru o poză, cât de mică și, desigur, nestudiată, pentru Facebook.

Tapas a la Facebook (IV)

Ab in vestiar Viva 2018Salutare! La multi ani! Va doresc ca ăsta sa fie anul in care “rezolutia” aceea sa se indeplineasca cu desavarsire! Ma bucur sa va regasesc sanatosi. Cum stati cu silueta dupa sarbatori? La mine e cam asa (foto dreapta):
P.S. In intampinarea frumoasei (sic!) varste de 45 (asta-mi produce bucurie pentru ca voi dormi mai putin si voi citi mai mult…), imi fac cadou niste ore de arte martiale. Daca trec cu bine de prima sedinta, va tin la curent. Tineti-mi pumnii!
Voi ce proiecte sportive aveti?

3 ianuarie 2018

*******************************************************************************

Sunt multumita de rezultat, dar asta n-a venit niciodata dintr-o “obsesie” pentru abdomen (am avut altele și poate ca încă le mai am). Rezultatul a venit oarecum de la sine (La Brani exercitiu“OK, Dumitra pozeaza in modesta…”), la ceva timp dupa ce imi facusem din alergare un fel de spalat pe dinti, iar din grija pentru farfurie, un soi de a doua religie (daca pot sa-i spun asa..).
Cand tineam ore de aerobic, lasam intotdeauna, la final, 10-15 minute pentru o sesiune de exercitii la alegerea cursantilor. Si, aproape intotdeauna, cursantii (in cor, cu mici exceptii) imi cereau “exercitii pentru abdomen”.
Ce vreau sa zic cu asta? Ca e bine sa nu scapam din vedere ca, si daca vrem si daca nu vrem, si daca ne propunem sau nu, in timpul miscarilor pe care le facem (alergare, tenis, aerobic, dans, box etc.), musculatura abdominala lucreaza oricum. Iar daca acum, dupa sarbatori, capitolul “dam burta jos” a ajuns in dreptul tau, fii bland(a) cu spatele tau…. Vina nu e a lui.

5 ianuarie 2017

********************************************************************

Cu sensei Viva ian 2018“Fii relaxata, incordarea te face sa pierzi din energie!” Sa fi stiut asta mai devreme…. , cu niste ani buni in urma…
Dragilor, nu doar ca am supravietuit primei ore de arte martiale, dar mi-a si placut foarte mult. Poate nimic din ce am facut in ultima vreme nu m-a facut sa ma intorc atat de mult catre mine, asa cum s-a intamplat azi (desi ma recunosc cam prafuita si imobila in unele zone, cea lombara, in special). N-am avut nici un merit in povestea asta, meritul a fost al lui Sensei, calm si bland ca o mare linistita.
Si mi-a mai placut si Alexandra (si ea tot 2 copii are), partenera mea de azi, pe care parca o cunosc dintotdeauna si care m-a rugat sa mai vin ca sa aiba partener.
Alexandra, ma scutur de praf si poti conta pe mine! 🙂
Sensei, MULTUMESC!
P.S. Dacă și pe voi va tenteaza artele marțiale, Sensei are ore la Viva Sport.

5 ianuarie 2018

*************************************************************************

Sotul meu este pista mea de aterizare lina, rezerva mea mentala si, in ochii mei, echilibrul si calmul (printre altele, dar nu vi le povestesc aici… 🙂 ). Si, cand imi spune, dupa prima ora de Thai Chi la care am participat impreuna, ca s-a simtit mai echilibrat si mai senin, inseamna ca sunt aproape sa ating cerul cu mana.
In aventura asta a mea cu sportul, l-am atras doar cand a fost vorba de alergare si asta s-a intamplat la mult timp dupa ce eu incepusem sa alerg constant in parc.
S-a intors dintr-o calatorie in Portugalia si mi-a zis: “Vreau sa mergi cu mine sa-mi caut echipament de alergare.” Si de atunci alergam impreuna.
“La mine nu exista greseli, exista evolutie”, zice Sensei.
Si eu, si sotul meu abia am trecut de primul antrenament (am unul in plus de arte martiale, vezi mai sus) si, cu toate ca de cele mai multe ori am facut complet pe dos miscarile, n-am simtit nicio angoasa. Imi dau timp si cadenta sa invat. (Sa invat e lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine.)
Ca si in viata profesionala, si in sport ai nevoie sa iti cauti/gasesti un maestru, oricat de bun crezi ca esti. Daca si tu l-ai gasit (in sportul care ti se potriveste, oricare ar fi), nu pierde timp pretios, apuca-te de treaba! Regretele, amagirile si scuza lipsei de timp nu ajuta nici mental, nici fizic si nici nu fac bine la celulita. 🙂
Si nu-ti propune sa atingi din prima cerul cu mana…. Construieste intai scara pe care sa urci treapta cu treapa. Ce faci cand n-ai chef?
Cel putin 2 dintre scriitorii carora recent le-am citit cartile zic asa (valabill si in sportul de cursa lunga, nu doar in cel de dupa sarbatori): “Scriu in fiecare zi constant. In zilele in care am chef si vreau sa fac mai mult, ma opresc totusi la numarul se semne pe care mi l-am stabilit. In zilele cand n-am chef, ma straduiesc sa scriu cat mi-am propus.”
Baiatul meu, la intrebarea: “Stefan, ce faci cand nu ai chef sa mergi la serviciu?” raspunde asa:

 “Cand n-ai chef, bei o cafea si te duci…”

Se poate aplica si in sport.

8 ianuarie 2018

********************************************************************

Tapas a la Facebook (III)

Ieri, lipsa umbrelei m-a obligat sa ma adapostesc intr-o statie de metrou. La metrou, ca la metrou: un du-te vino aproape continuu, alti oameni care se ascundeau de ploaie si, desigur, o patiserie/covrigarie…. Am ignorat-o trufas cu… coada ochiului si m-am retras intr-un colt. Am scos cartea din poseta, mi-am distribuit echitabil greutatea corporala pe ambele sandale-platforma, continuand sa urmaresc pieziș trecatorii sau stationarii alungati in subteran de ploaie.
Unii isi scoteau umbrelele, altii, covrigul sau merdeneaua din punga. Mirosul ucigator (pe care si acum il am in nari… ), amplificat si de aerul devenit brusc rece, mi-a amintit ca ultima mea masa fusese cu vreo 5 ore in urma…..; daca masa se pot numi 2 mere si 2 piersici in care am forat adanc dupa “chiriasii” nepoftiti (ca doar stiti ca nu stropesc copacii din livada).
Si tot ce-mi lipsea din decorul asta “nutritiv” era Houellebecq…. (“Supunere”, ed. Humanitas) care zice, in stilul lui naucitor: “…pe vremea cand femeia isi cumpara si isi spala singura legumele, isi pregatea carnurile si fierbea inabusit tocana ore in sir, se putea dezvolta o relatie tandra si nutritiva; evolutia conditionarilor alimentare cufundase in uitare aceasta senzatie care, de altfel (…..) nu era decat o palida compensatie pentru pierderea placerilor trupesti.”
Cu matele ghioraind, m-am razbunat pe Houellebecq, oprindu-ma la MI din apropierea casei si cumparand carnuri rotisate. Ajunsa acasa, nu mi-am pus sortul sa gatesc…., ci pantalonii scurti si tricoul care mai pastra mirosul de parfum frantusesc de la pranz.
Mancand, in confortul tinutei mele sportive, am realizat ca am stat ca fraiera pana ce a stat si ploaia – adulmecand mirosul si privind pe sub sprancene la cei care infulecau – amagita de parsivul Houellebecq (sau poate de creierul meu neresetat…) si nu mi-am luat macar un covrigel…..Sau o merdenica, acolo….Ca doar n-ar fi fost foc….

Fotografia postată de dumitra.net.
29 august 2017
********************************************************************************
Treaba asta cu sportul, cand te hotarasti sa o faci (constant….), iti arata niste lucruri despre tine, despre altii, te face sa te reevaluezi, te intoarce mai multe catre tine, te da putin cu capul de pereti (te șifoneaza putin….). Uneori, poate sa iti spuna ca esti slab de inger, ca n-ai vointa…. Si ca, in definitiv, nu e o crima sa renunti, sa abandonezi….
De fapt, ce e cel mai greu in povestea asta cu sportul, nu este exercitiul fizic in sine (sunt absolut convinsa ca toti îl putem face, indiferent de varsta), ci lupta cu sine (de pilda, cand alergi pe distante mai lungi, gandurile te asalteaza, vin in devalmasie, cu greu le faci fata), cu confortul cu care te-ai obisnuit, cu placuta scuza “n-am vointa”, de parca a avea vointa e ca si cum ai spune ”n-am ochii albastri”, deci un dat cu care te nasti…. si pe care nu ai cum sa il schimbi.
Vointa este diamantul la care trebuie sa slefuiesti cam toata viata, ca sa ai parte de (intreaga) stralucire(a lui).
43M-a impresionat povestea scriitorului (si maratonist) japonez Haruki Murakami, care spune ca nu face sport pentru ca e sanatos, ci pentru ca “sportul este mai degraba un mecanism metafizic, ma ajuta sa ma pot detasa de corp”. In 2007, a publicat volumul autobiografic ”Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă” (editat si de Polirom).
Am admirat deopotriva curajul si povestea actorului Alex Călin. Inspirat de cercetarea pe care a facut-o pentru rolul ”Fluturii sunt liberi”, in care joaca rolul unui baiat cu deficiente de vedere, Alex a participat la primul lui triatlon dedicat strangerii de fonduri pentru ca elevii nevazatori sa beneficieze de manuale. Au fost 5 ore de efort continuu (pentru care s-a pregatit doar 4 luni), povesteste Alex pe pagina lui de FB.
”Apropo de asta, am avut vreo trei momente când mi-a trecut prin cap să renunț. Primul după doar 300 de metri de înotat din 1500. Am fost foarte aproape să ridic mâna, să fiu suit într-o barcă și dus la mal.
”Aia e, a fost primul, nu am reușit să mă odihnesc, emoții, a fost un an greu, nu moare nimeni dacă nu-l termin”, îmi ziceam.
Dar am depășit acel moment și următoarele respirând și gândindu-mă că nu pot să mă dau bătut așa ușor și că, din câte auzisem, mintea te poate salva în momente de genul acesta.
Mi-am reamintit de unde a început totul. Și că nu trebuie să rezist doar pentru mine, ci și pentru cei cărora le-am dedicat această primă participare într-un triatlon. Aceiași pentru care am lansat ieri campania aceasta: https://www.indiegogo.com/…/ajuta-elevii-nevazatori-sa-aiba…
Daca si tu ai povestea ta ”cu sportul”, scrie-mi. Va iesi un articol frumos despre cum intelege fiecare sportul lui.
28 august 2017
******************************************************************************
La Eforie 2017 1La Eforie 2017 2Cam asta am “croșetat” tot anul. Cam puțin. … , da’ perseverez.
Ceea ce vă doresc și vouă.
A propos, un mare profesor de la London Business School zice ca rezoluțiile luate la “cumpăna” din ani sunt nerealiste și, ca atare, greu de pus în practica. De astea de mijloc de august nu zice nimic…. 😉
P.S. Scuzați baticul… , gospodinafit n-are pălării în dotare. 😀
20 august 2017